Poezii

Trenul – Aurel Cercelaru

Am pierdut aseară trenul,
Pe-un peron uscat, uitat,
Ceasul stătea sub umbrela
Unui cuib de ciori, mascat…

Am crezut că e devreme,
C-am ajuns prea timpuriu,
Mi-am dus mâna sus la gene,
Să îmi simt ochiul febril;

Și am așteptat… în gară…
Liniște… pustiu afară…
Gândurile nu-mi dau pace:
Când apare trenul oare?

Și uitându-mă la mine,
Și la ceas și iar la mine,
Am fost dus întâia oară
Cu gândul la o minune.

Însă nici poveste-n gară,
Trenul parcă-a ațipit,
Număr liniile-n seară…
Cred că sigur L-am pierdut!

Spun o rugăciune-n noapte:
Doamne, iartă-mă de vrei,
N-am știut că trenu-acesta,
Era trenul DRAGOSTEI…

Am crezut că vine altul,
C-o să iau bilet întreg,
C-o să mă așez în față,
La fereastră, sens de mers.

Dar se pare că n-am șansă,
Se pare că L-am pierdut,
Iartă-mă, Te rog, Stăpâne,
Fă o punte de trecut…

Și deodată, în surdină,
Dumnezeu a spus, abil:
Te-am iertat, ești FIUL SLAVEI,
E-o minune, fii servil!

Și am plâns de bucurie
În gară și sus pe peron:
“Vine trenul DRAGOSTEI,
Poftiți, vă rog, în vagon!!”

Show More

Silviu Firulete

“Pentru mine, a lucra pentru Dumnezeu și a rӑspândi Cuvântul Lui cel Sfânt este o chemare divinӑ ȋncӑ de când eram copil mic. Știu și ȋmi place sӑ cred cӑ tot ceea ce fac pentru lucrarea Sa este o binecuvântare pentru cei din jurul meu, iar când voi fi chemat acasă ȋn Cerul Sfânt, voi fi rӑsplӑtit pentru tot ceea ce am lucrat și am investit ȋn lucrarea Lui.”

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button