Recenzii Carte

Tânjirea după Dumnezeu – recenzie carte

DE-A LUNGUL TIMPULUI ŞI AL ISTORIEI, dragostea lui Dumnezeu a atins nenumăraţi oameni. Adesea aceste întâlniri trezesc în noi o tânjire spirituală şi începem să căutăm să avem mai mult din această dragoste şi sub o formă mereu prezentă în vieţile noastre. Nu contează ce abordare adoptăm sau ce cale alegem, prezenţa lui Dumnezeu experimentată în anumite momente trecătoare creează în noi tânjirea după prezenţa continuă şi veşnică a lui Dumnezeu. Însă istoria ne arată că dorinţa noastră după această dragoste este rareori satisfăcută pe deplin. Şi de ce pare această tânjire atât de slabă în zilele noastre? Într-un cuvânt, din cauză că suntem distraşi de la ea.

În Confesiuni, Augustin afirmă: „Inimile noastre sunt lipsite de odihnă până nu îşi găsesc odihna în Tine.” Vedeţi, deşi avem nevoie de Dumnezeu, la început nu-L dorim. Dorim în schimb tot felul de alte lucruri – cele necesare supravieţuirii, fireşte, însă şi alte lucruri care ni se par atrăgătoare. Şi aşa se întâmplă că numai atunci când ne atinge Dumnezeu cu iubirea Lui ajungem să înţelegem natura vieţii într-un mod nou şi profund. Ca în cazul multor lucruri, capacitatea noastră de a primi şi de a răspunde la dragostea lui Dumnezeu trebuie, de asemenea, dezvoltată. De exemplu, chiar dacă avem capacitatea de a scrie şi de a citi, se cere mult efort din partea noastră şi avem nevoie de mult ajutor pentru a o cultiva. În mod asemănător, există milioane de oameni care au capacitatea de a primi şi de a răspunde la dragostea lui Dumnezeu, însă acestora le lipsesc ocaziile necesare.

O problemă importantă cu care ne confruntăm astăzi este faptul că climatul cultural al civilizaţiei occidentale devine din ce în ce mai ostil faţă de credinţa creştină. Colegiile şi institutele de cercetare pe care le avem au eliminat creştinismul pe motiv că ar fi o perspectivă perimată şi irelevantă asupra lumii. Când oamenii experimentează o dorinţă după Dumnezeu, mediul lor cultural nu încurajează deloc reflecţia asupra lui Dumnezeu, ca să nu mai vorbim de faptul că nici nu oferă acestei dorinţe spaţiul necesar dezvoltării.

În căutarea unei valori centrale

Pe măsură ce înaintăm în noul mileniu, observăm că sunt destul de multe speculaţii legate de ceea ce va aduce restul mileniului. Poate vom descoperi în ce mod sunt legate mintea, creierul şi persoana, poate vom descoperi explicaţia ştiinţifică a originii vieţii; sau – iată cea mai mare speranţă! – poate vom descoperi şi vom cădea de acord asupra acelor scopuri ultime cărora noi, oamenii, ar trebui să ne dedicăm vieţile. Toate aceste speculaţii conţin în ele însele speranţa că vom redescoperi în vreun fel sau altul un centru al valorii care ne va furniza scopul, ţelul şi direcţia de care avem nevoie cu atâta disperare. În fond, căutarea după un centru al valorii trădează disperarea tot mai mare a civilizaţiei occidentale şi, fireşte, a întregii lumi.

Există astăzi o conştiinţă tot mai mare, reflectată de un important corp de literatură, a faptului că am distrus principalele centre ale semnificaţiei şi ale valorii într-o aşa măsură încât am rămas cu prea puţine resurse pentru cultivarea şi pentru susţinerea vieţii noastre comune.

În acelaşi timp, un cor semnificativ de scriitori caută să redescopere resursele spirituale bogate care ne-au călăuzit cândva din punct de vedere moral, ne-au susţinut din punct de vedere spiritual şi au satisfăcut tânjirea noastră adâncă după Dumnezeu.

În miezul lucrărilor lor se află preocuparea pentru procesul formării spirituale. Formarea spirituală creştină este un proces rânduit de Dumnezeu care modelează întreaga noastră persoană astfel încât să ne însuşim caracterul şi fiinţa lui Cristos. Când suntem deschişi şi receptivi la acest proces, viaţa noastră exterioară devine o expresie a acestei formări lăuntrice. Formarea spirituală are de-a face cu dimensiunea ascunsă a fiecărei vieţi omeneşti, spaţiul pe care ni l-a dat Dumnezeu pentru a deveni persoanele care alegem să fim.

În acest spaţiu ascuns facem alegeri care fac uz de resurse precum înţelegerea, emoţiile şi voinţa de care dispunem. Acesta este locul în care ne exersăm conştiinţa înaintea lui Dumnezeu şi iniţiem relaţii cu semenii noştri. În acest spaţiu ascuns suntem modelaţi, caracterul nostru se formează şi tot aici Dumnezeu Se întâlneşte cu noi şi noi alegem să Îl urmăm. Cum poate să se întâmple acest lucru? Cum putem fi modelaţi în aşa fel încât viaţa noastră să devină o expresie a spiritului lui Cristos? Pur şi simplu intrăm într-o viaţă cu Dumnezeu, într-o relaţie răscumpărătoare şi caracterizată de comunicare, una în cadrul căreia propria noastră viaţă ajunge să fie deschisă la influenţa Duhului Sfânt.

Duhul iniţiază viaţa în noi şi ne călăuzeşte într-un proces nesfârşit de formare înspre asemănarea cu Cristos. Există numeroase practici spirituale care susţin acest proces: închinarea publică şi privată, studiul, rugăciunea, citirea şi memorarea Scripturii, reflectarea asupra acţiunii lui Dumnezeu în natură şi în istorie şi slujirea altora. Alte discipline spirituale cum ar fi practicarea solitudinii, a tăcerii şi a postului facilitează, de asemenea, formarea spirituală. Însă aceste activităţi pot să îşi rateze ţinta şi să devină împovărătoare, ucigând tocmai viaţa pe care o căutăm. Toate disciplinele spirituale necesită atenţie pentru a avea drept rezultat creşterea şi progresul.

Aşadar, întrebuinţate în mod corect, aceste discipline ne ajută să atingem niveluri crescute ale maturităţii spirituale astfel încât putem să răspundem la circumstanţele din viaţa noastră cu gândul lui Cristos. Cu toţii trebuie să participăm la această formare într-un mod care să fie cât mai benefic pentru noi, însă înregistrăm un progres semnificativ atunci când ne bazăm pe înţelepciunea căilor pe care le-au croit alţii.

De ce tocmai această carte?

Cartea de faţă are două scopuri principale. Primul este să explice cele şapte căi principale spre Dumnezeu care s-au dezvoltat de-a lungul istoriei creştine. Pe scurt, acestea sunt următoarele:

  • Viaţa spirituală ca ordonare corectă a dragostei noastre pentru Dumnezeu
  • Viaţa spirituală ca pelerinaj
  • Viaţa spirituală ca recuperare a cunoaşterii lui Dumnezeu care s-a pierdut la Cădere
  • Viaţa spirituală ca intimitate cu Isus Cristos
  • Viaţa spirituală ca ordonare corectă a experienţelor noastre cu Dumnezeu
  • Viaţa spirituală ca acţiune şi contemplare
  • Viaţa spirituală ca ascensiune divină

Comandă acum cartea pe www.book-house.ro

Show More

Silviu Firulete

“Pentru mine, a lucra pentru Dumnezeu și a rӑspândi Cuvântul Lui cel Sfânt este o chemare divinӑ ȋncӑ de când eram copil mic. Știu și ȋmi place sӑ cred cӑ tot ceea ce fac pentru lucrarea Sa este o binecuvântare pentru cei din jurul meu, iar când voi fi chemat acasă ȋn Cerul Sfânt, voi fi rӑsplӑtit pentru tot ceea ce am lucrat și am investit ȋn lucrarea Lui.”

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Aboneaza-te la Total Schimbat.ro

Close
Close