“Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mȃntuit” (Fapte 2:21)
Trăim, de ceva timp, acele vremuri care ne sunt descrise în Sfȃnta Scriptură denumite ca zilele de pe urmă. Totuşi, lucrul acesta a ajuns poate demult un cuvȃnt comun, o altă formă de exprimare în frazele multora, şi nu ne mai gȃndim cu adevărat ceea ce ar trebui să ne trezească în inimile noastre astfel de cuvinte.
Cuvȃntul Domnului în versetul de mai sus, atunci cȃnd apostolul Petru se ridică în ziua Rusaliilor şi ţine marea cuvȃntare către norod, cu prilejul coborȃrii Duhului Sfȃnt, vorbeşte despre nişte vremuri, acele vremuri din urmă în care Dumnezeu se va coborî cu îndurare şi va turna din Duhul lui peste orice făptură, şi chiar se va îndura de aceia care cheamă numele Lui ca să îi mȃntuiască.
Problema cea mai importantă pentru zilele noastre este că deşi trăim deja acele vremuri, nimeni nu este interesat de ceea ce spune Sfȃnta Scriptură în legătură cu aceste vremuri. Omenirea tinde din ce în ce înspre lucruri fără de valoare, se pun preţ pe lucruri care spun ei că sunt de viitor, dar cȃţi oare se mai întreabă, care va mai fi viitorul.
Ca un semn de alarmă, sau mai bine zis ca un imbold pentru trezirea noastră, haideţi să medităm bine la ceea ce Scriptura ne avertizează şi ne îndeamnă pentru aceste vremuri. Dacă vom chema Numele Domnului ca să intervină în viaţa noastră, şi dacă încă avem această ocazie haideţi sa o facem cȃt încă mai este har şi timp pentru acest lucru.
Nu uita, nu există un “mȃine”, pentru căci clipa din viitor nu ne aparţine!
