Traducerea Bibliei nu este pentru genii

In Biserica, Misiune

ada04141Dragii mei,

Madagascarul este o țară a lucrurilor ascunse. Când te înconjoară chipuri zâmbitoare și glasuri prietenoase, ai impresia că nu este loc mai frumos pe pământ. Dar curând descoperi că sunt multe lucruri pe care nu le vezi, oricât de atent privești. În ultimele luni am avut impresia că pășesc precum un orb chiar în mijlocul lucrurilor pe care le văd. Îmi amintesc ce am învățat din Micul Prinț: “Limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă în miezul lucrurilor.” Totuși, în cazul meu, nici inima nu poate să pătrundă în miezul credințelor și căilor oamenilor de aici. Sunt lucruri ascunse ce nu ies la iveală în mod natural oricât de mult mi-aș da silințele să înțeleg. De exemplu, mintea mea nu poate să înțeleagă motivul pentru care cei morți sunt mai importanți decât cei vii. (Tot așa, probabil, malgașii nu înțeleg de ce pentru noi nu sunt la fel de importanți cei morți ca și pentru ei.) Unul din modurile în care se vede acest lucru este modul în care sunt construite casele în multe zone. Oamenii locuiesc în case de lemn construite atât de rudimentar, încât grajdurile noastre din România sunt mai solide decât aceste case. M-am întristat când am văzut condițiile de trai și mi-am dorit să vină cineva care să îi învețe să construiască case de piatră, puternice, care să reziste. Dar după aceea am văzut mormintele pe care aceiași oameni le construiesc pentru cei dragi a lor; sunt construcții impresionante și rezistente, deseori decorate cu sculpturi și picturi, dovadă că oamenii știu să zidească și case bune. Știu de la profesorul meu de limba malgașă că aici casele de lemn sunt pentru cei vii, iar casele de piatră sunt pentru cei morți. Dar de la a înțelege explicația lui și până la a înțelege toate aspectele vieții la care se referă acest lucru e cale lungă și mi-e greu să accept lucruri care se bat cap în cap cu valorile cu care am fost crescută în România.

În martie am avut întâlniri de lucru cu echipele de traducere în timpul cărora traducătorii au avut parte de lecții exegetice pe Faptele Apostolilor.  Am fost uimită să văd cât de puține cunoștințe au traducătorii – credincioșii malgași, chiar păstori fiind. Lucruri pe care noi le-am învățat la școala duminicală și cu care ne-am obișnuit, sunt informații noi pentru colegii noștri. Suntem binecuvântați peste măsură, încă de mici, cu învățători, cărți, predici, studii biblice, hărți, acces la internet, în timp ce în alte locuri oamenii abia descoperă că Damasc, Antiohia și Listra sunt orașe adevărate. Dacă lucrurile simple nu sunt clare, cu cât mai neclare și neînțelese sunt adevărurile mai adânci? Rugați-vă pentru această nevoie de a înțelege Cuvântul, rugați-vă pentru sete după Cuvânt în inimile credincioșilor, cereți-I Domnului să Se descopere oamenilor și să se nască învățători ce iubesc Cuvântul, rugați-vă pentru inimi care se desprind de aici și acum și care tânjesc după Cristos, rugați-vă pentru oportunități de a studia Biblia.

Am crezut că drumurile din România sunt rele. Dar în timpul călătoriilor din luna iunie, am văzut că aici avem nevoie de îngeri care să ne poarte mașina, atât de rele sunt drumurile. Am străbătut 5000 km de la sud la nord și înapoi pentru a vizita două echipe de traducere. Am lucrat cu ei și ne-am bucurat că am putut să îi vizităm. În zonele aride din sud unde gropile sunt adânci și se strânge apa în ele, copiii fac baie în gropi și duc apa acasă. Nu o dată am văzut oameni luând apă din gropi în sticle… în unele zone, gropile de pe drum sunt sigura sursă de apă. Un alt lucru foarte trist este viteza cu care dispar pădurile și faptul că nimeni nu pare să se gândească la copiii copiilor lor care vor fi lipsiți de păsări, animale, miere, ploaie.

În timpul călătoriilor, mi-am adus aminte de povestea bărbaților care lucrau la zidirea unei catedrale. Când au fost întrebați ce lucrează, primul a răspuns: “Eu? Eu cioplesc pietre.”, al doilea a spus: “Eu cioplesc pietre, fiindcă facem un zid.”, iar al treilea a răspuns bucuros “Știți, eu cioplesc pietre să construim un zid care va aparține unei catedrale foarte mari.” Nu întotdeauna sunt conștientă de faptul că cioplim pietre pentru un Dumnezeu glorios care Își lărgește Împărăția. Uneori am impresia că pierd vremea pe drumuri, sau că stau pe scaun o zi întreagă fără să văd nici un rod al muncii mele. Probabil fiecare dintre traducătorii cu care lucrăm se confruntă cu asemenea gânduri, și poate au impresia că munca lor e în zadar când nu se vede nici un rod. Traducerea Bibliei nu este pentru genii care învață limbi străine în timp record și apoi traduc Noul Testament într-o lună. Traducerea Bibliei este pentru oameni care au răbdare să stea jos, să citească, să gândească, să scrie, să îi doară capul, să îi doară spatele, să îi usture ochii, să caute să înțeleagă cuvintele Scripturii și să le traducă în așa fel încât cei ce le citesc să le înțeleagă. Este pentru oameni care se pot întoarce la același pasaj din nou și din nou, chiar dacă doar pentru o prepoziție sau pentru o virgulă, este pentru oameni care sunt dispuși să facă orice fel de muncă folositoare pentru scopul ultim, este pentru oameni care nu se dau bătuți când se confruntă cu dificultăți și cu atacuri din partea celui rău, este pentru oameni care se modelează în jurul altora și lucrează împreună, este pentru oameni care pot iubi și pot ierta. Dar mai ales, este pentru oameni care, dincolo de cioplirea pietrelor, văd bucuria Tatălui care Își așteaptă copiii cu brațele deschise. Cu toții așteptăm povești miraculoase despre oameni care au citit un verset din Biblie care le-a schimbat viața, așteptăm vești despre sate și orașe cu oameni care Îl iubesc pe Isus după ce citesc Scriptura și trăiesc vieți transformate. Așteptăm. Dar s-ar putea ca noi să nu vedem nici un rod din sămânța pe care o plantăm. Lucrurile trainice nu se nasc peste noapte și sper că traducerea Bibliei va fi puternică precum un stejar, nu rapidă și firavă precum un vrej de castravete.

Sunt privilegiată pentru că am avut ocazia să întâlnesc toate echipele de traducere din Madagascar și să învăț mai multe despre ele. Cel mai important lucru pe care l-am învățat este că trebuie să ne rugăm specific pentru fiecare dintre echipele de traducere cu care lucrăm. Cred că Dumnezeu cheamă oameni care să mijlocească pentru fiecare dintre ele! Așa că, vă invităm să adoptați o echipă în rugăciune. Voi trimite detalii despre echipe celor care doresc să fie parte a acestei lupte în rugăciune.

Cu mult drag,

Ada, misionar Wycliffe România în Madagascar

You may also read!

Cine este Dumnezeul tău?

Trupurile noastre au nevoie de odihnă zilnică. Am fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și la fel,

Read More...

„Sufăr de o formă rară de cancer osos”, povestea lui Stoica Alexandru

Nume si prenume: Stoica Alexandru Varsta: 4 Localitatea: Lupeni Diagnostic: Sarcom Ewing sacrat stadiul 4 Suma necesara: 7000 Euro

Read More...

„Descoperă-ţi chemarea ta ca şi lider în domeniul profeional” (30 iunie – 02 iulie, Cluj, România)

Ești un tânăr profesionist cu vârsta între 22 și 35 de ani și lucrezi într-un mediu profesional? Atunci acest

Read More...

Leave a reply:

Your email address will not be published.

Mobile Sliding Menu

© 2010 - 2017 Total Schimbat.ro |Termeni si Conditii

Aboneaza-te la Total Schimbat.ro