BisericaMisiune

Veşti de la misionarii români din Madagascar

ada0714Dragii mei,

Astăzi plouă. Așa că mi-am pus o pătură pe umeri și voi încerca să înghesui ultimele trei luni în câteva paragrafe. Aici a venit iarna! Din luna iunie, temperaturile au scăzut, încât acum avem uneori sub 5° Celsius în timpul nopții. Dimineața e frig și avem ceață densă ca într-o poveste. Cad frunzele unor copaci, iarba se usucă, este mult praf. În schimb, cerul e senin, putem găti în cuptoare solare, iar noaptea se văd stelele, atât de multe și de frumoase! Mulți oameni se îmbolnăvesc, copiii tușesc, deși a apărut vaccinul antigripal.

Dar să ne întoarcem unde am rămas data trecută. Era luna aprilie. Am petrecut duminica de Paște împreună cu familia Șaitiș și am cunoscut oameni dintr-una din bisericile la care merg ei. Vă spuneam că tot orașul sărbătorește Paștele și așa a fost. Centrul orașului a fost ca un mini parc de distracții pentru copii. La fel a fost la Rusalii și la Ziua Independenței. Mici comercianți cu mâncare sau jucării de vânzare pe trotuare. Oamenilor le place să sărbătorească, să fie veseli.

În luna mai am vizitat vestul țării, până pe coastă (Morondava) și am văzut locuri superbe! Îmi place ținutul baobabilor! M-am gândit mult la Micul Prinț în zilele petrecute printre baobabi. Oamenii sunt foarte obișnuiți să vadă turiști. Pe Aleea Baobalilor, copiii ne spuneau să le facem poze, după care ne cereau bani pentru că le-am făcut. Am mers pe râu cu o canoe și am trecut pe lângă multe sate unde oamenii spălau haine, făceau baie sau se spălau pe dinți în râu. Toți cred că apa care vine în dreptul satului lor e curată și pleacă murdară, dar uită că mai sunt și alte sate în susul râului care cred același lucru. Viața din acele sate e diferită de cea din orașul în care locuiesc eu. Oamenii arată diferit. Femeile poartă, de obicei, o lamba (material mare, un fel de șal lung) legată în jurul trupului, ca o rochie. În general, sunt desculți. Am trecut printr-un sat în care oamenii căutau aur în râu pe care îl vindeau la sfârșitul zilei. Există o credință în acel sat, transmisă de strămoși, că toți banii câștigați într-o zi trebuie să fie cheltuiți în aceeași zi. Așa că, de obicei, cumpără lucruri scumpe (panouri solare, televizoare sau alte lucruri), în timp ce continuă să trăiască în aceeași sărăcie generală.

Baobabii sunt copaci imenși, cu lemn moale. Când sunt mici, seamănă cu oricare alți copăcei și abia pe la 40 de ani încep să semene cu baobabii, dar și atunci pot fi confundați cu alte specii. Există un copac numit copacul-vazaha (copacul străinului), pentru că nu are frunze, așa că fotosinteza are loc pe coajă, pe toată suprafața copacului; aceasta e subțire, se poate decoji cu ușurință și cade, întocmai ca pielea străinilor pe care o arde soarele.

În luna iunie m-am gândit mult la cireșele și vișinele de acasă. Aici nu cresc. Dar am găsit căpșuni în piață! 26 iunie este Ziua Independenței. După ce a devenit colonie franceză în 1897, Madagascarul și-a câștigat independența în 1960. Oamenii se pregătesc de sărbătoare cu mult timp înainte. La fiecare casă apare drapelul național cu două săptămâni înainte. În 25 seara, oamenii ies la plimbare pe străzi cu lămpi colorate și alte obiecte luminoase chinezești. Punctul culminant sunt artificiile, foc albastru în malgașă. Am mers în oraș împreună cu prietenii mei malgași și m-am bucurat de tot timpul petrecut împreună cu ei, aproape ca și în familie. A doua zi, încă era plin orașul de oameni și jocuri pentru copii.

Școala merge bine, cu toate că mintea mi-e obosită și asimilează cuvinte noi tot mai greu. La cursuri, întotdeauna am o oră de conversație cu profesorul. Subiectul lui preferat e căsătoria și de obicei încearcă să mă convingă să mă căsătoresc; se pare că nu e un lucru obișnuit ca cineva de vârsta mea să fie necăsătorit. La ultima discuție, care sper să fie ultima pe acest subiect, mi-a enumerat avantajele cu privire la vârsta potrivită pentru ca o fată să aibă copii (20-26 de ani), iar eu sunt aproape de sfârșit, riscând să nu am copii puternici, în opinia lui.

Vă mărturisesc că am avut câteva săptămâni în care m-am gândit mult la viața oamenilor de aici și am fost  supărată pe ei și pentru ei. Sunt lucruri urâte care se întâmplă aici, pe care nu le înțeleg și care par a fi greu de schimbat. Am înțeles că întunericul țesut aici de cel rău este profund, adânc înrădăcinat în valorile oamenilor. Credința tradițională nu moare întotdeauna atunci când cineva spune că este creștin. Cel mai ușor lucru e să adauge practici noi la cele pe care le au deja; așa că e greu de știut cine sunt creștinii din adunări. Viața de familie este un subiect trist… Mulți tineri au copii înainte de a se căsători și poate nici nu se mai căsătoresc, fidelitatea în căsătorie nu e promovată.

Un alt lucru care m-a pus pe gânduri este legat de relațiile cu oamenii. Malgașii sunt oameni politicoși și prietenoși, dar e greu să treci de nivelul de cunoștință la cel de prieteni. Culoarea pielii mele nu se va schimba, așa că mereu voi fi vazaha (străin), considerată o posibilă sursă de bani pentru oameni. Așa de inundată mi-a fost mintea de gânduri de felul acesta, încât mi-am pierdut speranța și dorința de a-mi face prieteni buni aici, cu toate că iubesc oamenii și vreau să-i cunosc. Îmi dau seama că nu ar trebui să generalizez și să nu vreau să mă apropii de ei. În același timp, îmi era dor de prietenii de acasă și de familie. În timp ce eu mă frământam cu aceste gânduri, Domnul Isus mi-a pregătit o surpriză frumoasă prin oamenii cu care locuiesc: o familie de malgași cu 3 copii. Ne-am împrietenit, mi-au devenit foarte dragi și îmi place să petrec timp cu ei. Întreaga familie e un dar din partea Domnului pentru mine, nu doar pentru că aveam nevoie de prieteni, ci și pentru că exemplul lor bun a răsturnat gândurile mele greșite și descurajarea ce se sădea în mine. Când sunt cu ei, parcă respir aer proaspăt, mă simt ca un om simplu, pentru că mă tratează ca și pe prietena lor, nu ca și cum aș fi străină. Nu m-am gândit niciodată cât de prețioasă este această stare de om simplu, nebăgat în seamă în mod special. Când atragi atenția oamenilor fără să scoți nici un cuvânt, doar pentru că ești de altă culoare, chiar și o plimbare până la colțul străzii devine incomodă din cauza privirilor intense ale oamenilor care sorb fiecare mișcare a ta.

Avem o perioadă plină de activități înainte! Două dintre echipele de traducere urmează să înregistreze Filmul ISUS în limbile lor. Leoni se află în drum spre o comunitate Antakarana, unde va rămâne până la sfârșitul lunii iulie, împreună cu echipa ce înregistrează replicile. Aceasta este o comunitate de credincioși musulmani și majoritatea actorilor nu sunt creștini. Ajutați-ne în rugăciune! Rugați-vă pentru siguranță în călătoria până acolo, rugați-vă pentru armonie în relațiile dintre toți cei ce vor lucra împreună, rugați-vă pentru răbdare și înțelepciune din partea celor ce merg acolo și pentru putere de lucru pentru actori. Rugați-vă pentru victorie în locurile cerești în timp ce Filmul ISUS își face drum spre ochii, urechile și inimile localnicilor.

În prima săptămână din august, voi merge și eu împreună cu Leoni și echipa de la Filmul ISUS într-o comunitate Betsimisaraka Atsimo, în satul în care am mai fost în ianuarie. Sătenii sunt oameni simpli, ospitalieri, harnici. Rugați-vă pentru inimile lor în timp ce vom lucra împreună. Rugați-vă pentru bucurie în timpul înregistrărilor, pentru încredere în ceea ce pot să facă. Rugați-vă pentru unitate în dragoste între noi toți. Rugați-vă pentru impactul pe care filmul îl va avea în viețile lor după ce îl vor vedea.

Rămâneți alături de noi și în timpul întâlnirilor de lucru din Toliara care încep la mijlocul lunii august, până la începutul lunii septembrie. Cu ajutorul consultanților (în domeniul traducerii Bibliei), vom verifica textele traduse împreună cu opt echipe de traducere. Rugați-vă pentru ce mai avem de pregătit până atunci. Rugați-vă pentru sănătate pentru membrii echipelor de traducere și pentru familiile lor. Rugați-vă pentru colegii noștri care vor veni din Norvegia, Olanda, Statele Unite și Anglia. Rugați-vă pentru munca intensă din timpul acelor săptămâni, să avem parte de timp binecuvântat, de claritate, înțelepciune, bucurie, entuziasm, încurajare.

Mikoboke este o regiune foarte izolată, la nord de Toliara. Acolo există o biserică tânără care a crescut din sămânță pusă de misionari timp de mulți ani (de la începutul secolului XX). Această regiune are nevoie de rugăciunile noastre. Oamenii sunt apăsați de foamete de când ciclonul Haruna i-a lovit în februarie 2013, urmat de lăcuste în 2014. Dar problema cea mai mare de zi cu zi este lipsa de siguranță: de la dezintegrarea guvernului în 2009, astfel de zone suferă de pe urma hoților de vite și a jafurilor armate, oamenii pierzându-și mijloacele de trai.

Vă mulțumim mult pentru grija pe care ne-o purtați, pentru iubirea pe care ne-o arătați și pentru că nevoia de mântuire a oamenilor de pe o insulă atât de îndepărtată nu vă este indiferentă. Suntem mulțumitori Domnului pentru fiecare dintre voi!

Știați că…

  • …este interzis copiilor să spună numele tatălui lor? Trebuie să i se adreseze cu tată sau tati.
  • …este interzis copiilor să mănânce înainte ca tatăl lor să mănânce? Dacă se întâmplă să o facă, în unele cazuri, copilul poate fi scos afară din acasă.
  • …atunci când se joacă în casă, copiii nu au voie să lovească pereții? Ei cred că acest lucru poate provoca moartea părinților sau a bunicilor.

Cu drag,
Ada Vultur

Puteți să vă înscrieți la Newsletter-ul Wycliffe România pentru a fi la curent cu slujirea Adei și a altor misionari, pe wycliffe.ro/buletin

Show More

Silviu Firulete

“Pentru mine, a lucra pentru Dumnezeu și a rӑspândi Cuvântul Lui cel Sfânt este o chemare divinӑ ȋncӑ de când eram copil mic. Știu și ȋmi place sӑ cred cӑ tot ceea ce fac pentru lucrarea Sa este o binecuvântare pentru cei din jurul meu, iar când voi fi chemat acasă ȋn Cerul Sfânt, voi fi rӑsplӑtit pentru tot ceea ce am lucrat și am investit ȋn lucrarea Lui.”

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button