Editoriale

Dărâmăm dar cine zidește?

thMereu mi-au plăcut oamenii care încurajează, care ne motivează și ne dau impunsul de a merge mai departe. E așa minunat atunci când ești jos să asculţi o cântare sau o predică sau să vezi un video sau un film care parcă îţi dă viaţă. Lacrimile încetează, inima se linișteste, începi iar să speri și parcă pur și simplu prinzi viaţă… parcă tot răul a fost ca un vis urât ce s-a terminat. Este extraordinar să vezi oamenii cum “prind viaţă“ (reînviu). Cu toţii avem nevoie de astfel de oameni în jurul nostru, și Dumnezeu ni-i dă, uneori ne încurajează prin cine ne așteptăm mai puţin. Dar ce fel de oameni suntem noi? Nouă ce ne place sa facem: să ridicăm sau să îi spunem vreo două ca să nu mai aibă replică? Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să știţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia. (Coloseni 4: 6)

Nu-i așa ca privești un om altfel după ce te-a rănit, după ce a aruncat cu sageţi pline de ură în tine, după ce te-a pus la pământ? Nu mai doreșţi să ai de-a face cu acei oameni, poate, niciodată. Dar atunci tu de ce dărâmi, tu de ce răspunzi cu ură, de ce te răzbuni? Crezi că făcând pe altul prost te face mai deștept, că dărâmând pe altul vei reuși tu să stai în picioare? Cu ce te ajută că ai făcut pe cineva trist azi? Cu nimic, nu? Ai doar de pierdut.

Poate am învăţăt de la alţii să aruncăm cu vorbe în alţii, să călcăm în picioare, să disciminăm, chiar să urâm. Așa au fost uciși evreii, ţiganii, negrii și cei cu dizabilităţi; pentru că unii au învăţat pe alţii să urască. Oamenii nu sunt o ciumă, nu o boală de care trebuie să scăpăm… Cu toţii avem tipare greșite de gândire învăţate. Știu că mulţi din cei discrimitaţi au făcut fapte vrednice de pedeapsă, dar nu toţi. Dacă este un grup de 5 oameni din care doar unul te-a rănit… nu înseamnă că toţi 5 sunt răi. Încetează să arunci condamnare peste oameni, doar din cazuza ca tu ai înca sufletul strangulat de neiertare și durere. Nu trebuie să faci rău altora ca tu să fii împăcat sau răzbunat, nu vei fi mai fericit dacă o faci. Pune, Doamne, o straja inaintea gurii mele, si pazeste usa buzelor mele! (Psalmul 141: 3)

Poţi fi ceva mai mult, poţi face lumea să zâmbească, poţi fi o încurajare și un exemplu de ieșire din criză, din amărăciune, din durere. Gândește-te cum vrei să fii privit de alţii, ce vrei să se spună despre tine, ce exemplu lași în urma ta. Fără să vrei lași ceva în jurul tău, dar tu trebuie sa alegi ce anume; poţi lăsa iubire și pace sau ura și război. Alege! În fiecare zi alege să zidești și să ridici! Uitaţi-vă ce zice Iacov despre limbă în Epistola lui Iacov capitolul 3.

Fii tu ce vrei sa vezi în lume!

Ce se va întâmpla cu ce ai dărâmat tu? Cine va ridica din nou ziduri? Cine va pune balsam pe rana ce ai făcut-o tu?

Show More

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button