Dumnezeu a avut răbdare cu oamenii de peste 2000 de ani şi încă El mai oferă îndurare. El nu vrea ca cineva să meargă în pierzare, ci ca toţi să vină la pocăinţa şi la recunoaşterea adevărului. El nu vrea moartea păcătosului, din contră doreşre ca el, păcătosul să se întoarcă de la calea lui cea rea, de la calea care îl osândeşte şi să ajungă să trăiască veşnic prin Isus Hristos, prin jertfa de la cruce. Deseori oamenii spun: Nu am timp! Aceasta este cea mai frecventă scuză, care se aude atunci când oamenii sunt confruntaţi cu evanghelia şi ar vrea cumva să se motiveze cu un argument serios şi o scuză bună. Ei ar vrea de fapt să spună cu totul altceva, doar că nu doresc să o spună direct pe faţă: Nu mă interesează! Pentru lucruri care ni se par interesante, pentru lucruri pământeşti, majoritatea dintre noi încercăm să dedicăm cel mai mult timp posibil ca toate să iasă bine, însă pentru un lucru care, poate ne-ar strica poziţia noastră de mândrie în societate, nu ne interesează. Deseori, lumea refuză harul lui Dumnezeu pentru a se bucura de plăcerile lumeşti, fără însă a conştientiza că acestea sunt vremelnice şi trecătoare.
În privinţa lucrurilor referitoare la Dumnezeu, mulţi oameni se comportă astfel: Dacă El li se adresează, spun răspicat: Nu am timp! Şi astfel amână decizia de a-şi pune în rânduială viaţa cu Dumnezeu. Nu se gândesc că odată ar putea fi prea târziu, pentru totdeauna prea târziu! Suntem noi oare Dumnezeu să ştim cât timp vom trăi pe acest pământ? Suntem noi în stare să ne prelungim firul vieţii noastre măcar cu o secundă? Nu amânaţi, luaţi astăzi decizia de a-L primi pe Mântuitorul în viaţa dumneavoastră, deoarece mâine s-ar putea să fie prea târziu!
