Editoriale

Pregătire pentru căsătorie

«Fiecare fată se ducea la rândul ei la împăratul Ahaşveroş după ce, timp de 12 luni, împlinea ce era poruncit femeilor. În timpul acesta, aveau grijă să se gătească, ungându-se şaşe luni cu untdelemn de mirt, şi şase luni cu miresme de mirozne femeieşti. Aşa se ducea fiecare fată la împărat. Şi, când trecea din casa femeilor în casa împăratului, o lăsau să ia cu ea tot ce voia» (Estera 2:12,13).

Totdeauna am fost uimită de felul în care Dumnezeu a pregătit-o pe Estera, înainte ca ea să-l întâlnească pe împăratul Ahaşveroş. Ar vrea cineva să treacă prin 12 luni de pregătire, însoţite de un tratament de înfrumuseţare înainte de a întâlni bărbatul visurilor sale? Probabil nu, dar ia imaginează-ţi posibilitatea! Un an întreg pus deoparte pentru un singur scop: să dai tot ce ai pentru acela pe care-l iubeşti cel mai mult. Un timp necesar pentru a-ţi cultiva frumuseţea, pentru a face investiţii în educaţie, pentru a întări virtuţile şi pentru a-ţi construi caracterul. Pregătirea Esterei îmi aduce aminte de acel timp preţios situat între dorinţa care apare în inima unei fete de a-şi găsi perechea şi momentul în care cei doi păşesc împreună pe interval. Pentru mulţi, această perioadă de pregătire nu înseamnă nimic altceva decât risipă, pierdere de vreme.

Femeile necăsătorite se văd adesea ca fiind undeva pe o bancă de rezervă, în timp ce  alţii joacă jocul. Ele nu realizează că îşi risipesc cea mai importantă perioadă din viaţa lor, îşi răpesc bucuria şi răplata, răpesc viitorilor lor soţi posibilitatea de a avea o soţie deosebita şi-I răpesc lui Dumnezeu posibilitatea de a avea o ucenică prin care şi cu care ar putea să facă lucruri mari. Aşa cum Estera a trebuit să fie pregătită înainte ca ea să fie împărăteasă peste un ţinut întreg, tot la fel şi femeia trebuie să fie pregătită înainte de a îmbrăţişa cele mai importante şi dificile chemări ale vieţii: căsătoria şi maternitatea. Estera trebuia să înveţe cărările regatului căruia îi aparţinea, trebuia să înveţe manierele vieţii de la curte, dar şi provocările intelectuale, emoţionale şi spirituale cerute de o poziţie aşa de înaltă. Mai simplu spus, Estera trebuia să fie transformată dintr-o tânără domnişoară, cum era, într-o împărăteasă care să poarte coroana şi să-şi îndeplinească rolul menit.

Tot astfel şi femeia creştină necăsătorită trebuie să înveţe căile împărăţiei lui Dumnezeu înainte ca ea să fie unită cu acela pe care i l-a rânduit Dumnezeu. Trebuie să fie pregătită intelectual, emoţional şi spiritual, dar nu de slujitori de la curte, într-un templu păgân, ci de Dumnezeu Însusi, de Cuvântul Său şi de alte femei evlavioase care au fost pregătite de Dumnezeu mai înainte.

Singurătatea nu este o pierdere de vreme sau o şedere pe tuşă, ci un timp special pe care Dumnezeu l-a pus deoparte ca să o transforme în ceea ce El vrea să fie şi să o folosească în felul în care ar fi imposibil după căsătorie. De asemenea, este un timp în care femeia trebuie să-şi cultive caracterul care să  corespundă unei femei spirituale, aşa încât să poată oferi viitorului soţ ceva mai mult decât o fată frumoasă.

Aminteşte-ţi că tu nu eşti singura (necăsătorită), soţul tău trecând şi el prin acelaşi proces ca şi tine. N-ar fi un lucru îngrozitor să descoperi că bărbatul care ţi-a fost destinat ţie şi-a folosit singurătatea să-L slujească pe Dumnezeu şi să se pregătească pentru a-ţi fi ţie un soţ bun, pe când tu, nici nu L-ai slujit pe Dumnezeu, nici nu ai făcut uz de avantajele pe care El ţi le-a oferit spre binele tău? N-ar fi un lucru grav să realizezi că soţul tău şi-a petrecut timpul rugându-se în fiecare zi pentru tine, pentru nevoile tale şi pentru lucrarea lui Dumnezeu care se face în viaţa ta, în timp ce tu nici nu te-ai rugat şi nici nu ai răspuns harului lui Dumnezeu care ţi-a fost dăruit ca rezultat al rugăciunilor lui?

Este un lucru minunat când Dumnezeu binecuvântează o femeie cu un soţ. Este vorba de acel cineva, pregătit special, care se potriveşte perfect cu ea, pentru a fi una. Este o aşa mare bucurie pentru o femeie să privească în urmă şi să-şi amintească felul în care Dumnezeu a ajutat-o să aştepte şi cum El Şi-a păstrat credincioşia. Dar este o bucurie şi mai mare să ştie că în acest timp de singurătate L-a căutat pe Dumnezeu şi i-a fost credincioasă Lui şi scopului Său. Nici măcar pentru un moment, ea nu a dorit să evadeze din această stare, ci a dorit să se încreadă în El şi să-L aştepte în suveranitatea Sa.

În niciun caz, nu este o tragedie pentru o femeie creştină să fie necasătorită, dar felul lumesc s-a infiltrat şi în creştinism cu ideea falsă că este. Una dintre cele mai mari minciuni este aceea că dacă nu ai pe cineva sau nu arăţi destul de bine, este ceva în neregulă.

Alte minciuni inventate de cel rău ar fi că ea (femeia) trebuie să aibă o serie de întâlniri pentru cunoaştere şi pentru experienţă. Draga mea prietenă, este o minciună şi un afront adus lui Dumnezeu să spui că experienţa ta este cel mai bun profesor, chiar dacă motto-ul lumii este „traieşte şi învaţă” , sfatul Bibliei este  „învaţă şi trăieşte”. Tu nu trebuie să fii experimentat, tu trebuie numai să cunoşti şi să asculţi ceea ce Dumnezeu a spus, şi nu trebuie să-ţi alegi tu soţul, ci să-L laşi pe Dumnezeu să aleagă pentru tine. Şi când el va veni, nu experienţele din trecut vor ajuta căsnicia ta să meargă bine, ci evlavia, puritatea şi castitatea din trecut.

Dumnezeu ştie exact de ce ai tu nevoie şi cunoaste dorinţele pe care le ai în inimă, chiar mai mult decât tine. Ştii, lui Dumnezeu Îi plac surprizele. El nu vrea ca tu să-ţi cauţi soţul, Dumnezeu vrea să ţi-l aducă pe el la tine, şi probabil în momentul în care te aştepţi cel mai puţin. Dacă nesocoteşti acest sfat, aşa cum multe alte femei au făcut-o înaintea ta şi porneşti singură în căutarea unui partener, s-ar putea să îl găseşti, dar nu este cel potrivit.

Ca femei, natura noastră doreşte parteneriatul unui bărbat. Aceasta este de la Dumnezeu şi este un lucru bun, dar în acelaşi timp greşim dacă credem că moartea ar fi rezultatul acestei nevoi neîmplinite. Necesitatea unui partener nu este egală cu respiraţia. Adică, tu poţi supravieţui şi fără un tovarăş, cel puţin până când Dumnezeu Şi-a desăvârşit lucrarea în tine.

Am descoperit că sunt două motive esenţiale pentru care cineva caută cu disperare partenerul. Primul este din cauză că nu-L cunoaşte pe Dumnezeu aşa cum ar trebui. Nu este El Dumnezeul oricărei mângâieri? Nu este El Hristos, Domnul înălţat care umple toate lucrurile? Atunci de ce ne plângem că suntem goi şi singuri? Aceasta poate fi pentru că Dumnezeu lungeşte prea mult perioada de singurătate, aşa încât noi să ne regăsim în El şi să învăţăm să fim totul în El. Dacă noi căutăm să ne căsătorim crezând că un soţ va umple, va completa viaţa noastră, vom fi foarte dezamăgite în căsătorie. Niciodată, niciun om, oricât de spiritual ar fi, nu poate lua locul lui Dumnezeu în viaţa cuiva. Să crezi astfel de lucruri ar fi adevarată idolatrie. Dacă nu eşti umplut de Dumnezeu acum şi complet în Hristos în prezent, atunci nici chiar o căsătorie făcută în cer nu va putea umple golul din inima ta.

Al doilea motiv pentru o nevoie disperată de a avea pe cineva este egoism pe faţă. Când noi avem nevoie de cineva ca să ne simţim iubiţi sau când avem nevoie de o persoană, aşa încât sentimentele noastre de singurătate să fie risipite, atunci dorim căsătoria din motive greşite. Aceasta nu trebuie privită ca o oportunitate de a-ţi satisface nevoile, ci o oportunitate de a împlini nevoile celuilalt. Dacă nu am învăţat să aducem nevoile noastre înaintea lui Dumnezeu, atunci, probabil, vom coplesi sotul  cu nevoile noastre si vom fi inconstienti de ale lui. Dar de ce ar trebui Dumnezeu să aducă un om spiritual unei femei care este absorbită de ea şi propriile ei probleme, şi  nu îşi foloseşte libertatea singurătăţii să-L slujească pe El şi să-şi pregătească viaţa pentru scopul Său? O astfel de femeie nu ar avea prea mult de oferit soţului său.

Draga mea prietenă, fie că eşti căsătorită sau necăsătorită, trebuie să consideri acest timp special şi plăcut în providenţa lui Dumnezeu. În niciun caz nu ar trebui văzut ca o simplă circumstanţă sau o cursă din care, cu disperare, încerci să ieşi. Fiind singură, este un timp în care poţi să înveţi despre Dumnezeu, cine suntem noi în Hristos şi cum să creştem în cunoaşterea Lui. Un timp în care tu să fii zeloasă pentru fapte bune şi implicată în diferite slujbe. Statutul de necăsătorit îşi are farmecul lui de care trebuie să ne bucurăm, deoarece odată trecut, nu se mai întoarce niciodată.

Nu e nimic mai trist decât să vezi o femeie căsătorită care regretă ce ar fi putut să fie sau ce ar fi putut face cu viaţa sa când era singură. Totul a fost pierdut de dragul grabei, fără a lua în seamă planul lui Dumnezeu. Fiecare “sezon” al vieţii îşi are farmecul lui.

Rugăciunea mea pentru femeile creştine singure este ca ele să se poată bucura de această perioadă, în ciuda minciunilor acestei lumi. Mă rog ca ele să aştepte în răbdare pe Dumnezeu care este dătătorul oricărui bun şi oricărui dar. Fie ca ele să fie ca Estera, folosind orice timp pe care Dumnezeu îl consideră necesar, pentru ca ele să fie frumoase în interior, dar şi în afară.

http://www.heartcrymissionary.com/BecomingEster_by_CharoWasher.pdf

Traducere: Carmen Dragut, 1 februarie 2009

(articol preluat din revista Betel, nr.30)

Tags
Show More

Related Articles

One Comment

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Check Also

Close
Back to top button
Close
Close