Încă de acum, învăţătura că oamenii sunt eliberaţi de ascultarea de cerinţele lui Dumnezeu a slăbit puterea obligaţiei morale şi a deschis stăvilarele ca nelegiuirea să vină asupra lumii. Nelegiurea, risipa şi corupţia se revarsă peste noi ca un val copleşitor. În familie, Satana este la lucru. Steagul flutură chiar şi în căminele aşa-zis creştine. Gelozia, bănuielile, făţărnicia, înstrăinarea, rivalitatea, lupta, trădarea încrederii, îngăduirea poftei se află acolo.
Întregul sistem de principii şi de învăţături religioase, care ar trebui să constituie temelia şi structura vieţii sociale, pare a fi un edificiu gata să se prăbuşească în ruină. Criminalii cei mai josnici, când sunt aruncaţi în închisoare pentru delictele comise, adesea primesc daruri şi ajung în centrul atenţiei ca şi când ar fi obţinut o distincţie de invidiat. Se face o mare publicitate caracterului şi crimelor lor. Presa publică, amănunte revoltătoare cu privire la vicii, iniţiindu-i în felul acesta şi pe alţii în practicarea înşelătoriei, furtului şi a crimei, iar satana tresaltă pentru succesele planurilor lui diabolice.
Pasiunea nebunească a viciului, violenţa cu care se ia viaţa, creşterea teribilă a necumpătării şi a nelegiuirii peste orice măsură trebuie să îi trezească pe toţi aceia care se tem de Dumnezeu şi să-i facă să se întrebe ce se poate face pentru a opri valul răului.
