De la recunoaştere la eliberare
Nu există imagine mai impresionantă decât aceea în care copilul îşi cere sincer iertare de la părintele său. Dacă în lumea asta gestul de cerere a iertării are un impact impresionant asupra situaţiei, cu cât mai mare trebuie să fie asupra creştinului atunci când se aruncă la picioarele Creatorului, iar El oferă graţiere plin de îndurare copilului pentru care Şi-a trimis Fiul să moară.
Profetul Ieremia prezintă o viziune profetică privind starea poporului: „Un vuiet se aude pe înălţimi: sunt plânsetele şi rugăminţile de iertare ale copiilor lui Israel; căci au sucit calea şi au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor. „Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, şi vă voi ierta abaterile.”- „Iată-ne, venim la Tine, căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul nostru.” „În adevăr, zădarnic se aşteaptă mântuire de la dealuri şi de la mulţimea munţilor; în adevăr, în Domnul, Dumnezeul nostru, este mântuirea lui Israel.”
Pe de-o parte, societatea secolului al XXI-lea s-a transformat într-una în care este foarte greu să te vezi cu adevărat ticălos şi să spui celui căruia i-ai greşit „îmi pare rău”. Şi totuşi, provocarea mileniului al treilea, lansată de către Isus, în urmă cu două mii de ani, încă rămâne: aceea de a-ţi recunoaşte greşeala faţă de aproapele tău şi chiar de a încerca să o îndrepţi. Ca un creştin care a gustat din plin din harul ceresc, atitudinea noastră trebuie să fie la înălţime, conform aşteptărilor lui Dumnezeu. Nu sta nepăsător faţă de cel căruia i-ai greşit. Cercetează-ţi viaţa, vezi unde ai alunecat şi nu îngădui să trăieşti în făţărnicie, ştiind că sufletul unui om a rămas rănit profund din cauza nevegherii tale.
Pe de altă parte, inima lui Dumnezeu plânge din cauza indiferenţei noastre faţă de El. O viaţă trăită cu uşurinţă, o viaţă în care ne simţim jenaţi să Îl implicăm pe Dumnezeu, deoarece pur şi simplu ne place să trăim în păcat. Dragul meu, a gusta din plăcerile vieţii nu înseamnă a găsi fericirea. Singurul care îţi poate oferi adevărata fericire şi salvare este Cel care te-a creat, ce ţi-a dat suflare şi doreşte ca tu să trăieşti spre slava Lui. Dacă simţi că viaţa ta numai Dumnezeu o mai poate schimba, că ai nevoie de iertare şi eliberare, atunci rosteşte cu sinceritate ceea ce a precizat psalmistul David cândva în rugăciunea sa: „Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!” Crede-mă, Dumnezeu abia aşteaptă să o facă! El e gata să-ţi ierte orice abatere şi să te primească înapoi în braţele Sale.
Decizia îţi aparţine. Alege azi să recunoşti că ai nevoie de Dumnezeu, şi vei vedea cum binecuvântare Lui se va revărsa peste tine într-un mod măreţ!