Jurnalista Susan Olasky, de la publicația creștină World Magazine, a inițiat o investigație în licee din patru state americane. Scopul ei a fost să analizeze opțiunile tinerilor creștini în privința formării unei relații, prin comparație cu opțiunile tinerilor seculari. Olasky a efectuat mai multe interviuri în profunzime (dialoguri nestructurate, urmărind să culeagă informații despre comportamentul, gândurile și emoțiile subiecților) cu elevi de liceu provenind atât din medii secularizate, cât și din medii creștine.
După o primă oprire la școala de arte Parsons The New School for Design, din Manhattan (New York), jurnalista a observat că tinerii secularizați au dificultăți circumstanțiale în a-și găsi un partener de viață. Situația dezavantajează fetele, care alcătuiesc aproape 80% din efectivul de elevi ai școlii. Ele sunt defavorizate și de faptul că mulți dintre băieții care învață la această școală sunt de orientare homosexuală.
Olasky notează că elevii de la Parsons, provenind din zone foarte variate ale lumii – California, Costa Rica, Colombia, Africa de Sud, Turcia, Rusia, Bhutan, New York – reprezintă un arhetip al generației tinere care nu vede nimic rău în „combinații” sau în concubinaj. Tinerii de la Parsons sunt sceptici cu privire la posibilitatea de a iubi o persoană toată viața și găsesc cu rapiditate dezavantaje ale căsătoriei. Foarte puțini recunosc că și-ar dori să se căsătorească – de dragul prieteniei, pentru a-și alunga singurătatea și pentru sprijin – însă chiar și aceștia văd căsnicia ca pe ceva care îi constrânge, le limitează libertatea și abilitatea de a se concentra pe carieră. În general, elevii de la Parsons nu asociază căsătoria cu sexul sau nașterea copiilor. Ei consideră mariajul ca una dintre multele căi de a fi fericit în plan personal și atât.
Tinerii cu o educație creștină – educați acasă, într-o școală vocațională creștină sau chiar și cei de la școlile publice – au o cu totul altă viziune, remarcă Susan Olasky.
Elevii creștini au un respect deosebit față de căsătorie și resping ideea divorțului sau a sexului premarital. Însă, spune Olasky, cam la asta se rezumă lucrurile asupra cărora cad de acord. Drumul tinerilor creștini spre căsătorie este presărat cu numeroase obstacole, legate de dificultatea de a-și pune în practică principiile. Acest drum, spune jurnalista, a fost influențat în mod special de cartea autorului creștin Joshua Harris „I Kissed Dating Goodbye”, despre care Olasky spune că transpare în multe din dialogurile pe care le-a avut cu tinerii creștini.
„Chiar și tinerii cărora nu le-a plăcut cartea se simt constrânși să acționeze în limitele pe care le-a trasat aceasta” – menținerea purității emoționale și sexuale, și cultivarea „curteniei” ca etapă premergătoare căsătoriei. Cartea a ajutat mulți creștini să evite capcanele practicilor romantice seculare, precum implicarea în numeroase relații de scurtă durată, însă, potrivit multora dintre femeile intervievate de Olasky, un alt rezultat este paralizia decizională și presiunea socială.
Interviurile conturează un cadru social bazat pe activități de grup, în care bărbații „studiază” femeile și fac alegeri bazate pe aceste observații. O lege nescrisă perpetuată între tinerii creștini pare să fie aceea de a nu invita în oraș o fată decât dacă întrevăd posibilitatea unei relații de căsătorie. Din acest motiv, crede Olasky, mulți tineri se grăbesc să se implice într-o relație cu titlul de logodnă, pentru că au impresia că aceasta este singura formă acceptată. Reversul acestei situații este frustrarea multora dintre fetele intervievate care se plâng de faptul că băieții nu le invită niciodată în oraș. Tot ele spun că a accepta o întâlnire nu este un răspuns favorabil dat unei cereri în căsătorie. Problema pe care o întrevede una dintre studentele intervievate, Susannah Foote, este că uneori, ca urmare a acestei practici, se trece de la nivelul zero al unei relații, la nivelul 100, pentru a evita comentariile celor din jur.
Și perspectiva masculină apare complicată. O spune chiar Brett Harris, fratele mai mic al lui Joshua Harris, care studiază la facultate. Brett deplânge efectul coroziv al culturii americane asupra relațiilor romantice și spune că tinerii creștini se tem să inițieze o relație pentru a nu fi respinși. Un alt factor care îngreunează inițierea unei relații este avalanșa de oportunități. „Poți ajunge prins în jocul comparațiilor,” spune Brett, explicând că întotdeauna se va găsi o fată mai frumoasă, mai credincioasă, mai inteligentă, iar teama că „poate exista cineva mai bun pentru mine” îi face pe mulți să evite angajamentul.
Într-un interviu acordat Family Christian Stores, Joshua Harris a deplâns faptul că „unii oameni au transformat mesajul cărții în ceva legalist – un set de reguli. Este ceva dincolo de controlul meu și este dezamăgitor câteodată.”
În noiembrie 2005, Harris a susținut o predică în biserica pe care o păstorește în care a indicat „lipsa libertății de a cultiva prietenii între bărbați și femei”, care se manifestă vizibil chiar în biserica sa. Harris a folosit cuvinte precum „epatare” și „îngustime” pentru a critica legalismul în relațiile dintre sexe.
Preluat de pe www.semneletimpului.ro