„…Nu este datoria voastră să cunoaşteţi dreptatea? Şi totuşi voi urâţi binele şi iubiţi răul…” Mica 3. 1-2
Într-o seară, într-un oraş din America, un om stătea în holul unui hotel. Lucra departe de casă. Soţia lui era o creştină credincioasă. De multe ori încercase să-şi câştige soţul de partea lui Hristos, însă de fiecare dată el refuza. Băutura aproape că-i distrusese viaţa, însă Mântuitorul l-a scăpat de această nenorocire. Stând în holul hotelului, a remarcat un afiş lipit pe peretele din faţa lui, care anunţa servicii de evanghelizare într-una din bisericile locale. Condus de un impuls ciudat, s-a trezit îndreptându-se spre uşa hotelului cu gândul de a participa la evanghelizare. S-a oprit însă şi şi-a spus: „Nu, nu mă voi duce”, apoi s-a întors şi s-a aşezat. Îndată după aceea, s-a îndreptat spre uşă, însă s-a oprit.
În ciuda hotărârii lui de a nu merge, a ajuns în cele din urmă la biserică. Predicatorul a vorbit despre puterea lui Hristos de a sfărâma lanţul fiecărui obicei şi fiecărei dorinţe păcătoase, şi de a-l mântui deplin pe păcătos. Când predicatorul i-a îndemnat pe cei nemântuiţi să-L primească pe Isus ca Mântuitor, omul acesta a fost printre primii care a acceptat invitaţia. S-a rugat şi o pace adâncă a intrat în inima lui.
„Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele…” Mica 7.7
În după-masa următoare, predicatorul l-a întâlnit pe stradă şi a văzut că era un alt om. Bucuria mântuirii i se citea pe faţă. Omul l-a oprit pe predicator şi i-a arătat o scrisoare din partea soţiei, în care i se relata că împreună cu alţi credincioşi s-a rugat pentru întoarcerea lui de pe căile păcatului. Apoi a continuat: „Nu îi voi scrie. Voi lua trenul spre casă în după-amiaza aceasta şi-i voi duce vestea bună.”
Harul lui Dumnezeu oferă tuturor oamenilor iertarea păcatelor prin credinţa în Mântuitorul. Acest adevăr primit în inimă a salvat viaţa acestui om şi a multora ca el. Însă neacceptarea de bunăvoie a unei mântuiri aşa de mari, expune pe fiecare om la o judecată veşnică. Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care a necesitat venirea Fiului lui Dumnezeu în lume, suferinţele şi moartea Sa?
Sperăm că niciunul dintre cititorii acestei file de meditaţii nu va sta nepăsător faţă de salvarea sufletului său. Dacă nu s-a hotărât până acum, îl rugăm fierbinte să se împace cu Dumnezeu prin singura cale propusă de El: Credinţa în Mântuitorul Isus Hristos!
Preluat din Meditaţii Creştine, Misiune.ro
