Despre lecţiile Domnului pentru copii(i Lui)
Poate nimic nu ma mira mai mult in managementul resurselor umane al lui Isus decat alegerea lui Petru in consiliul de conducere al miscarii crestine. Citind Evangheliile mi-l inchipui pe acest pescar inasprit ca pe o matahala de om cu o minte de copil. Petru vorbeste mai repede decat gandeste, se leapada de trei ori, se arunca in valtoarea luptei cu capul inainte si creierul in urma, o ia la sanatoasa cand e nevoie de El, dar cand nu e nevoie scoate sabia pregatit de prapad. Imediat dupa ce marturiseste ca Isus e Dumnezeu, ii da atotstapanului sfaturi pentru protectia personala iar dupa ce Domnul inviat ii iarta tradarea, in loc de multumiri, Petru incepe sa se compare cu Ioan…E repezit, las, imprevizibil si nesabuit. E inconsecvent in toate, mai putin incetineala cu care pricepe lectiile Domnului.
Cu toate acestea, Isus l-a inscris, fara examen sau concurs de dosare, la facultatea credintei. Petru a fost alaturi de invatatorul in tot timpul lucrarii sale publice si fiind prezent la toate seminariile, a asistat si la minunile din Iudeea si Samaria precum si la vindecarea robului unui sutasi roman si a fiului femeii canaanite. Poate ca nici o alta ureche decat a lui Petru n-a fost mai aproape de gura Domnului atunci cand acesta a rostit marea insarcinare, trimitand ucenicii sa duca Evanghelia la toate neamurile. insa, dupa cativa ani de la inaltarea Domnului, il gasim pe acest student corigent mult prea aproape de casa pentru unul care a fost trimis pana la marginile Pamantului. Singurii ne-evrei la care Petru se invrednicise sa mearga au fost samaritenii, cei pe jumatate iudei, dar si la acestia s-a dus numai dupa ce a aflat ca „Samaria a primit Cuvantul”.
În Fapte 10, il vedem pe Petru dandu-si corigenta. Ca sa-l ajute sa ia examenul, Dumnezeu preda o extraordinara lectie cu obiect pentru o clasa formata dintr-un singur elev, avand in vedere viteza de intelegere a respectivului elev, invatatorul repeta lectia de trei ori. În plus, fiindca elevul tot nu „stia ce sa creada”, lectia cu obiect se transforma intr-o lectie cu locuri si oameni, intr-o lectie de viata. La inceput sovaielnic, apoi din ce in ce mai clar, elevul isi intelege invatatorul si incepe sa practice ce a invatat. Punctul culminant al acestei lectii este, fara indoiala, coborarea Duhului Sfant peste neamuri iar punctul culminant al intelegerii lui Petru este exclamatia: „Poate fi oprita apa ca sa nu fie botezati acestia care au primit Duhul Sfant ca si noi?!” Elevul ajunge astfel la momentul adevarului, la punctul dovedit al invatarii – transformarea si devine parte din deznodamantul lectiei de viata.
Cu siguranta, Domnul se putea lipsi de Petru in lucrarea de mantuire a neamurilor. Dar oare, in dragostea Lui, il putea lipsi pe Petru de aceasta noua, esentiala, transformatoare intelegere a sa si a planului sau? Din lectia pe care Domnul i-o preda lui Petru aflu ca invatatorul Isus nu renunta la nici unul din elevii sai, oricat de incet sau de indaratnic ar fi acesta. Iar de la Petru invat nu doar relele copilariei ci si bunele ei – acele aspecte pozitive la care se referea Isus cand ne-a spus sa ne facem „ca niste copilasi”. În Petru vad inocenta, credinta, bucuria, curajul, entuziasmul si, da, chiar capacitatea de invatare si transformare a unui copil. Aş vrea sa iau de la el graba de a urma pe invatatorul. Aş vrea sa fiu asemeni lui in curajul de a exprima ceea ce ceilalti nu indraznesc sa rosteasca sau poate nici macar sa gandeasca („tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu!”) Aş vrea sa am capacitatea lui de a recunoaste ca am gresit si de a chema si pe altii sa se indrepte impreuna cu mine. Aş vrea sa am nebunia de a pasi pe ape, imprudenta de a sari din barca si ascultarea oarba a celui care arunca mrejele la cuvantul sau. Aşvrea sa iau de la Petru puterea de a ma ridica atunci cand am cazut, si mai presus de toate, credinta in dragostea Celui care, dincolo de caderi si tradari, ma invata, ma transforma si ma trimite ca ambasador al sau pana la marginile Pamantului.
Andreea Luncan