De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume
şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra
tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit. – Romani 5,12
Una dintre cele mai infame crime ale acestui secol a fost comisă de Bruno Richard Hauptmann. În primăvara lui 1932, el a răpit copilaşul lui Charles şi Anne Morow Lindbergh. El a încasat 70 000 de dolari ca preţ de răscumpărare, deşi el ucisese copilul.
Timp de aproape trei ani, Hauptmann a scăpat de poliţie. Apoi, într-o sâmbătă dimineaţa, la 15 septembrie 1934, el a condus maşina la o staţie de benzină şi a plătit pentru benzină o bancnotă de zece dolari din suma încasată pentru răscumpărare. Un funcţionar vigilent a scris numărul permisului de maşină pe spatele bancnotei. Datorită acestui fapt, poliţia a fost în măsură să dea de urma criminalului. Câteva zile mai târziu, când Hauptmann a plecat cu maşina de acasă, poliţia l-a încercuit şi i-a oprit maşina. L-au tras afară şi i-au pus cătuşele. În portmoneul lui s-au găsit bani ai preţului de răscumpărare, iar restul numerarului a fost găsit în spatele unui zid fals din garajul lui. După un proces de şase săptămâni, Hauptmann a fost găsit vinovat şi a fost condamnat la moarte prin scaunul electric.
Dar ce se poate spune despre tine şi mine? Noi n-am făcut o faptă atât de rea ca aceea. Prin comparaţie, noi suntem într-adevăr foarte buni. Noi n-am omorât pe nimeni. Minciunile pe care le-am spus au fost nişte minciuni mici, la urma urmei. Dacă am furat, cele furate au fost numai obiecte mici, precum: creioane, mâncare sau câţiva lei. Cu siguranţă că noi nu merităm să murim! Ba da, vom muri! Chiar dacă n-am făcut niciodată vreo faptă rea, noi suntem totuşi păcătoşi, pentru că suntem născuţi în felul acesta. Păcatul este mai mult decât faptele pe care le facem. El este o stare moştenită de la strămoşii noştri.
Păcatul poate fi urmărit înapoi până la Adam. Când comparăm păcatul lui cu toate crimele teribile comise astăzi, el pare a fi un lucru mic. Tot ceea ce el a făcut a fost să mănânce un fruct, pentru că şi-a iubit soţia. Da, mâncând fructul, el n-a ascultat de Dumnezeu, şi aceasta a constituit păcatul. Începând din acea zi, fi ecare fi inţă omenească din această lume s-a născut cu înclinaţii păcătoase, fără cale de scăpare, şi astfel ea trebuie să moară pentru veşnicie.
Totuşi, Dumnezeu a deschis o cale pentru noi. Isus a murit în locul nostru. Prin El noi putem avea viaţă veşnică.
Sursa: Revista Respiro
