Un prinţ din nordul indiei, putred de bogat, a scos din tezaur cel mai frumos diamant pentru a-l monta în coroana miresei lui. La încredinţat giuvaierului său preferat, însă într-o clipă de neatenţie cleştele acestuia a alunecat brăzdând minunata nestemată. Dezamăgirea a fost imensă şi pentru prinţ, şi pentru meşter. Un meşter bătrân, s-a prezentat la palat şi a rugat să-I fie încredinţat lui diamantul pentru a-l reface.
A doua zi, ochii uimiţi ai prinţului au putut admira cel mai frumos diamant din câte s-au văzut vreodată. Cu o mare măestrie, priceputul meşter preschimbase zgârietura adâncă, în tulpina unui trandafir înflorit ce scânteia în mii de văpăi.
Meditând la aceste mici versuri, ajungem la concluzia căci “…întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă” (2 Corinteni 4.17). Tu, care eşti în strâmtorare, în necaz, în întristare, adu-ţi aminte că Dumnezeu prin toate acestea vrea să te îndrepte spre mântuirea sufletului tău, care este mai de preţ decât orice din această lume !
“Adevărat, adevărat vă spun că, voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.” Ioan 16.20
Sămânţa Bună, GBV România
