Interviuri

Interviu cu Viorel Bălţatu

Nu am început să beau dintr-o dată cantităţi enorme, ci puţin câte puţin, până am ajuns la… cantităţi enorme.

Credinţa mea era doar în pahar şi atât.

Viorel Bălţatu a lucrat ca maistru de aviaţie la mai multe unităţi de elicoptere.

Viorel Bălţatu:

Eu am trecut printr-o operaţie grea de pancreatită şi puteam să mor în orice clipă, dar Dumnezeu m-a salvat.

Reporter:

Oricărui om Dumnezeu îi oferă mântuire şi salvare în mod gratuit. De ce aţi avut nevoie de salvare?

Viorel Bălţatu:

Pentru că nu puteam să mă las de alcool. Chiar şi după operaţie am continuat să beau. Începusem să beau încă din tinereţe, pentru că părinţii mei consumau alcool. Nu foarte mult, dar se consuma…

Reporter:

…pentru poftă de mâncare… sau cum se spune: de 1 Mai, de 23 August, când fată căţeaua, când moare purcica…

Viorel Bălţatu:

Exact. Nu am început să beau dintr-o dată cantităţi enorme, ci puţin câte puţin, până am ajuns la… cantităţi enorme.

Reporter:

Când v-aţi dat prima dată seama că alcoolul este o mare problemă şi că ar fi bine să scăpaţi de această problemă?

Viorel Bălţatu:

După ce-am fost operat la Spitalul Militar, medicul mi-a spus: „Noi ne-am făcut datoria, am tăiat şi cusut, dar ce se întâmplă în continuare depinde doar de Dumnezeu”.

Atunci mi-am pus un mare semn de întrebare. Nu credeam că un comandant de spital, ofiţer, doctor în armata română, crede în Dumnezeu. Eu am fost maistru militar în aviaţie şi ştiam că mulţi ofiţeri gândeau comunist, ateist.

Nici eu nu am crezut deloc în Dumnezeu. N-am avut nici o credinţă. Credinţa mea era în pahar şi atât.

Reporter:

Paharul era „dumnezeul” dumneavoastră. Cum aţi înţeles că într-adevăr Dumnezeu există şi vrea să aibă o relaţie personală cu dumneavoastră, Viorel Bălţatu?

Viorel Bălţatu:

Eram conştient că voi muri, dar nu m-am schimbat. După 5 luni de stat acasă şi în spital, operat, fără să mai consum alcool, credeam că am scăpat de alcool. Dar n-a fost aşa. Aşa cum în tinereţe am început să beau puţin câte puţin, la fel am început să beau şi după ce am ieşit din spital.

Reporter:

Mulţi spun la fel: „Am mari probleme cu alcoolul, dar totul a început cu un mic păhărel. Nu am început cu o damigeană de ţuică de 10 litri, ci am început cu puţin”.

Viorel Bălţatu:

Acasă nu puteam să beau în faţa soţiei, pentru că îmi golea sticlele de alcool la chiuvetă. Aşa că mă ascundeam în coteţul animalelor, ca să pot consuma alcool singur, în linişte.

Reporter:

Nu vă deranjau animalele?

Viorel Bălţatu:

Nu mă deranjau deloc. Ele erau necuvântătoare… J

Fiind singur acolo, puneam sticla la gură să beau şi mă apuca plânsul, pentru că ştiam ce mi-a zis doctorul:       „Să-ţi sapi groapa singur dacă te apuci iarăşi de băut”.

După ce m-am întors la creştinismul adevărat, mi-am dat seama că Domnul meu şi Dumnezeul meu, Salvatorul meu – Domnul Isus – m-a văzut acolo, în nemernicia mea, că nu mă puteam lăsa singur de băutură. Atunci a intervenit El şi m-a salvat. Aceea a fost salvarea mea.

Reporter:

Cum s-a întâmplat? Cum v-a găsit Dumnezeu acolo, în coteţ, ascuns printre orătănii, să vă scoată din acel culcuş frumos în care v-aţi aciuit pentru a consuma alcool?

Viorel Bălţatu:

El a trimis mesagerii Lui. Am fost invitat la Biserică de un coleg de la aviaţie, care, paradoxal, înainte mi-era şi prieten de pahar. La Biserică mi-am găsit liniştea, şi am avut siguranţa în mine că voi fi salvat. Chiar aşa a şi fost.

După vreo 3 luni am realizat că m-am lăsat de băutură, dar nu prin puterea mea. A fost ca şi cum Dumnezeu mi-ar fi luat cu mâna pofta aceea de băutură. De atunci n-am mai pus alcool în gură. Îl slăvesc pe Dumnezeu pentru că numai El a făcut asta. Din proprie iniţiativă eu nu puteam să mă las, ci acum aş fi fost un om mort.

Astăzi duc o viaţă minunată, plină de bucurie. Îi iubesc pe toţi oamenii pentru că şi Dumnezeu îi iubeşte. Aş dori ca şi tu, dragul meu cititor, dacă ai probleme cu alcoolul, să-L cauţi pe Dumnezeu, care m-a salvat pe mine, pentru că  te  poate  salva  Şi  pe  tine, El – Salvatorul lumii.

Reporter:

Dragul nostru cititor, poate chiar acum eşti într-un „coteţ”, poate într-un garaj, într-o maşină sau acasă în bucătăria ta. Stai şi te uiţi cum luceşte alcoolul în pahar: cum face steluţe rubinii sau de altă culoare şi te gândeşti c-ai vrea să scapi, să te laşi de acest viciu cumplit, dar nu poţi.

Să ştii că este foarte adevărat. Prin puterea ta, tu nu te poţi lăsa de alcool sub nici o formă. Este ca un duh care a pus stăpânire pe tine. Singur nu te poţi lăsa de alcool, dar există Cineva în afara ta, care te poate ajuta. Tu nu te poţi prinde de guler să te tragi în sus din mocirla alcoolului, dar Domnul Isus Cristos, care a coborât din cer, te poate smulge de acolo.

Viorel Bălţatu a lucrat la elicoptere. Imaginaţi-vă cum ar fi dacă ar veni un elicopter şi îţi lasă o scară de frânghie, să te scoată din mocirlă – te prinzi de scară, te scoate şi te smulge de acolo. Toată mocirla sau noroiul acela curge de pe tine. Te duci şi te speli şi eşti un om nou. La fel Domnul Isus Cristos te poate scoate chiar şi din alcool, aşa cum l-a scos pe Viorel Bălţatu şi pe mulţi alţii.

Tu nu te poţi lăsa singur, dar Cristos poate să te scoată de acolo. Trebuie doar să-I spui: „Da, într-adevăr Doamne, eu nu pot. Te rog să mă scoţi Tu!”.

Viorel Bălţatu:

Doresc tare mult ca Dumnezeu să ţi se reveleze şi ţie, dragul meu cititor, aşa cum mi s-a revelat şi mie.

Anul trecut am împlinit 50 de ani. Mi-am făcut o analiză a vieţii mele, până în clipa când El m-a salvat. Am ajuns la concluzia că viaţa mea a fost jalnică.

Acum, după întoarcerea mea la Dumnezeu, viaţa mea este incomparabilă, plină de bucurii imense. Sufletul meu este plin de bucurie permanent. Înainte aveam o bucurie temporară, de o oră-două, cât consumam alcool şi eram în euforia alcoolului. Acum am o bucurie permanentă, care duce spre eternitate, o bucurie care porneşte de pe pământ şi continuă în eternitate, pentru că Îl urmez pe Domnul Isus.

Reporter:

Nu putem nicidecum să scăpăm de vicii şi obiceiuri păcătoase prin propriile noastre eforturi, dar avem garanţia că Domnul Isus Cristos ne dă putere să-L urmăm pe El.

Ioan Ciobotă, RVE

Tags
Show More

Silviu Firulete

“Pentru mine, a lucra pentru Dumnezeu și a rӑspândi Cuvântul Lui cel Sfânt este o chemare divinӑ ȋncӑ de când eram copil mic. Știu și ȋmi place sӑ cred cӑ tot ceea ce fac pentru lucrarea Sa este o binecuvântare pentru cei din jurul meu, iar când voi fi chemat acasă ȋn Cerul Sfânt, voi fi rӑsplӑtit pentru tot ceea ce am lucrat și am investit ȋn lucrarea Lui.”

Related Articles

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button
Close
Close