Sfârşit de decembrie 2004. Într-un club de noapte din Argentina erau adunaţi mii de oameni la un spectacol de muzică rock. La un moment dat, un spectator a aprins nişte artificii, pe care le-a aruncat peste mulţime. Fumul şi focul care a izbucnit, au îngrozit spectatorii, care s-au înghesuit, spre ieşire. Rezultatul ? Peste 170 de persoane au decedat şi peste 400 au ajuns la spital cu arsuri sau în panică.
Iată o părticică din ceea ce oferă lumea şi poftele ei! Poate vă revoltaţi şi întrebaţi: “De ce îngăduie Dumnezeu astfel de nenorociri?” Ah, acum vă aduceţi aminte că există Dumnezeu!? Dar până acum ce aţi gândit? Poate v-aţi zis: “Să mâncăm şi să bem; aici este şi iadul, şi raiul. Să ne bucurăm de tinereţea noastră, să fim cu inima veselă cât suntem tineri, să umblăm pe căile alese de inima noastră şi ple ochilor noştrii!”
Iar Dumnezeu?… “Ah, bunul Dumnezeu va avea milă de noi şi vom merge pe calea căinţei când suntem mai bătrâni. Acum nu avem timp de aşa ceva.” Cam aşa sună gândirea multor tineri, sau a unora aproape ca deloc, nici că îi interesează de aşa ceva. Le spunem că pentru toată necredinţa lor, Dumnezeu în va chema la judecată. Lumea şi pofta ei trec şi vine judecata divină.
“Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac.”
1 Ioan 2.17
