Fugi, de poftele tinereţii. E dulce siropul lor, dar nu hrăneşte decât diabetul plăcerii.- Fugi, de flăcăii lipicioşi şi de braţele lor unse la fitness cu super-glue. Chiar dacă arcul gurii lor strecoară miere, în fiecare sărut e-nfiptă o suferinţă. Şi eşti c-un pas mai aproape de moarte.
- Fugi, de femeile fără astâmpăr, ale căror picioare lungi nu stau nici acasă şi nici învelite. Nu fi asemeni boului, să te alături jugului lor, căci busola potifarelor are o singură ţintă: măcelarii iadului.
- Fugi de bisericile unde prin unghere predică bârfele. Intrat în grota lor vei lua parte la jertfa nebunilor.
- Fugi de proorocii înţoliţi în armani minciunii. Mesajele lor sunt ca ceaţa: nu răspândesc nici lumină, nici întuneric. Dacă pentru beznă există şansa ca lumina s-o stingă, în ceaţa înselătorilor profetici pierzi şi bruma de rază ce-o mai ai.
- Fugi de televizor, această gură a iadului care te minte în propria-ţi casă. Nu uita: energia care porneşte televizorul stinge amvonul.
- Fugi de politică şi de amestecul în „trebile ţării”. Acolo, vei simţii pe pielea ta cugetarea: „Dumnezeu există, dar nu în politică!”
- Fugi de cei ce vor să se salveze prin fapte bune. E blasfemie faţă de harul cristic.
- Fugi de barosul criticii. Chiar prost dacă e mânuit, el tot provoacă dezastru.
- Fugi de adunările stereotipe. Pe dinafară au un ambalaj perfect, dar înăuntru sunt cimitire.
- Fugi de oamenii bisericoşi. Trăiesc ca diavolul: cred în Tatăl divin, dar nu-i fac voia.
- Fugi de diavol. Dar fugi în braţele Lui Isus Hristos!
