Timp: 15 minute
Actori: autor, Simon – titularul, Marta – soţia lui, Sara – nepoata lui Simon – orfană; comerciant – un negustor de pietre preţioase, Doamna de la Damasc, 3 păstori
Act 1
Scena descrie curtea. Un scaun de mici dimensiuni. Sara, sluga, cîntă în curte. Cântă un cântec, apoi obosită oftează şi stă pe bancă.
Marta: (vine si spune furioasă). Sara! Din nou, tu stai!
Sara: Îmi pare rău, mătuşa Marta. M-am aşezat să mă odihneasc. Sunt Obosită … Am lucrat toată ziua …
Marta: Nu-I nimic, nu te vei, rupe! Termină de măturat şi fuga la curăţat legumele! Vizitatori vin în număr mare – Uh! Este foarte mult de lucru. Grabeste-te.
Sara: Acuş, mătuşa Marta.
Marta: Ai dus apă femeiei din Damasc, care a sosit recent?
Sara: [confuz]. Nu-mi amintesc …
Marta: Ce vrei sa spui “Nu-mi amintesc?! Toată ziua am auzit reclamaţii de la oaspeţi că nu faci lucrul bine!
Sara: Da, tanti, invitaţi sunt atât de mulţi, şi eu sunt singură! Aşa ceva nu a mai fost – toate camerele sunt ocupate.
Marta: [mai]. E adevărat! Nici o singura cameră vacantă. – Ordinul lui Cezar de recesămînt a pus oamenii pe alertă. În Betleem s-au adunat atât de mulţi oameni.
[Bate cineva la uşă. Deschide Marta, intră un negustor cu o ladă în mînă]
Negustorul: Buna seara, gospodină! Aveţi vre-o cameră de rezervă să dorm?
Marta: Ne scuzaţi Domnule! Dar toate camerele sunt ocupate.
Negustorul: [convingător] Am venit la Betleem, din cauza recensământului: familia mea este originar din Betleem. Singur vînd pietre preţioase. Nouă, negustorii nu avem timp de pierdut: timpul e bani. Eu doar să dorm, voi plăti bine…
Marta: Imi pare rău, domnule, toate sunt ocupate. Putem să vă hrănim şi o să vă odihniţi din drum.
Negustorul: [aşează pe o bancă/scaun, pune lada pe masă]. Este păcat … Nu aş sta pentru plată. [Deschide lada, trăgând un colier.] Poate că, gospodină, unele dintre produsele mele ţi-ar plăcea? Uite-te – colier regal! Pietre şi gravură de aur.A?
Marta: Oh, ce frumuseţe! Să te îndrăgosteş-ti nu alta!
Sara se opreşte de măturat,se uită peste umăr la colierul Martei.
Marta: [furioasă]. La ce te uiţi? Termină de măturat mai repede!
Negustorul: [caută în ladă]. Am şi pentru fiica ta.
Marta: Ea nu este fiica mea! O Orfană. Nepoata soţului. Ni s-a făcut milă? … dar, nici un folos de la ea.
În uşă apare femeia din Damasc.
Femeia: Am cerut să mi se aducă puţină apă. Aproape o oră a trecut, iar apa încă nu este!
Marta: Sara! [ Vorbeşte negustorului.] Asa că vezi tu, ce fel de fată! Toate le uită! [Sara] Acum,du-te de adă apă! Pînă nu vei face totul nu vei primi prînzul. Ai Înţeles?
Sara ia ulciorul şi pleacă.
Marta: [vorbind doamnei din Damasc] Scuzaţi-ne vă rog. Aşa mulţime de oameni nu am avut încă. Pînă şi capul se învîrteşte!
Negustorul: Ei bine, dacă ţie gospodină,nu îţi place colierul, atunci la revedere – Eu voi merge mai departe.
Doamna: [uitîndu-se la colier]. Oh, ce colier frumos, ce muncă fină. Şi ce pietre preţioase!
Negustorul: Spun şi eu – colier regal. Gata să-l dau pentru o cameră, să dorm. Deşi în acest Local nu sunt camere libere! voi merge mai departe, poate că în alt hotel voi găsi …
Marta: Stai, negustorule. Acuş îţi vom găsi loc. Camera acestei fete. Ea poate dormi în grajd. Nu se va întîmpla nimic.
Negustorul: Mie doar o noapte să dorm.
Marta: Am să te conduc, urmează-mă.
Negustorul: [scoate colierul din nou]. Vă mulţumesc! Luaţi plata. Intră în cameră.
Stăpîna ia colierul şi pleacă (amindoi).
Intră Simon, se aşează pe scaun.
Simon: OF, Sunt foarte obosit. Ce zi! Oaspeţi sunt atât de mulţi încât nu ştiu ce să fac!
Sara grăbindu-se.
Sara: Unchiule Simon! Dragul meu unchi!
Simon: Ce este, nepoată?
Sara: Îmi promiteţi că puteţi! Vă rog! Vă rog!
Simon: Ce – puteţi? Ce ai?
Sara: Au venit un cuplu de la Nazaret. Sunt atît de tineri, şi arată aşa de obosiţi.
Simon: Toţi vizitatorii sunt obosiţi, fata mea. Din motiv că oamenii au venit la recensământ din toate colţurile pământului.Întreaga familie al regelui David este aici. Spune-le mai bine, dragă, că nu avem camere.
Sara: Unchiule, pot să le dau camera mea? Eu în peşteră, în grajd voi dormi.
Simon: Oh, fata mea, tu eşti foarte istovită trebuie să te odihneşti bine.”
Sara: Unchiul Simon, te rog! Ei sunt atât de osteniţi, atât de obosiţi. Lasă-mă să îi ajut!
Simon: Ei bine, Dumnezeu este cu tine, permite-le în camera ta.
Sara: Vă mulţumesc, unchiule, vă mulţumesc. Nu vă faceţi griji, voi lucra mult: şi de maturat în curte, şi legume de curăţat, şi apă să aduc. Voi face orice.
[Intră Marta. La gât are un colier]
Marta: Ei bine, ai adus apă? [Se aşează, începe să curăţe legume.]
Sara: Eu vin acuş… Aici sunt doar doi vizitatori, îi petrec în camera mea – Unchiul lui Simon a permis …
Marta: În cameră?
Sara: Voi dormi în peşteră, în grajd pe paie. Oaspeţii sunt obosiţi …
Marta: Şi aşa vei dormi acolo.Dar locul tău nu îl administra singură! Fată orfană ce eşti!
Simon: Deajuns Marta!
Marta: Să nu se amestece! Am închiriat-o deja unui negustor.
Sara: Dar ei sunt atât de obosiţi, atît de obosiţi … [începe să plîngă]
Marta: Nu vreau să ascult. Fă lucrul tău şi grăbeşte-te! [Iese.]
Simon: Nu plânge, draga mea, nu mai plânge. [Pune mîna pe umărul lui Sara.] Se va rezolva. Nu plânge.
Sara: Nu pot, unchiule! Ei mi-a zâmbit, astfel, parcă ar fi fost părinţii me! … Poate că ei vor dromi cu mine în pesteră?
Simon: Nu cred că vor dori.
Sara: Pot să îi întreb?
Simon: Ei bine, întreabă. Dacă sunt de acord, lasa sa doarmă in peşteră.
Sara aleargă. Simon ia o mătură şi mătură frunzele plecînd de pe scenă. Se aude cântând: “Slavă lui Dumnezeu în cele mai înalte, şi pace pe pământ …”.
Act 2
Autor: În această seară, în uşa hotelului bătu mulţi dintre cei care au dorit să rămână peste noapte, dar toţi au fost refuzaţi. Mulţi dintre ei au trebuit să doarmă în aer liber.(Pauză) Spre dimineaţă, bat la uşă trei străini. Simon deschide uşa la hotel.
1 Păstor: Esti proprietarul acestui hotel?
Simon: Am ceea ce aveţi nevoie?
2 Păstor: Cautăm un copil, care sa născut azi.
Simon: Hotelul este plin de oameni, dar nimeni nu sa nascut aici.
1 Păstor: Cautam pruncul născut într-o peşteră din staul.
2 Păstor: Acest bebeluş e – Mântuitorul lumii.
Simon: Vă ajunge să tot glumiţi! Mântuitorul lumii sa născut în Betleem!?
3 Păstor: Noi nu glumim.
1 Păstor: Astăzi, pe cîmp unde paşteam turma, un înger a apărut la noi. Şi ne-a zis: “”Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.
Simon: Ei bine, dacă e adevărat, uitaţi-vă atunci la casa lui din Betleem!
2 Păstor: Îngerul a spus: “Iată un semn – va găsi un prunc în staul, într-o iesle.”
Simon: [meditativ]. Într-o iesle?
Intră Marta
Marta: oaspeţii se plîng că faceţi gălăgie.
Simon: Marta, un înger a apărut la ei. El a spus că Mântuitorul lumii de azi a fost născut.Într-o iesle minciuni …
Marta: Ce prostii! Mântuitorul lumii – în grajd? O astfel de idee! Plecaţi, plecaţi nu este nimic de vorbit aici.
Simon: Nu, aşteptaţi. După toate, la noi, în peşteră, în care stau animalele a dormit cineva.
Marta: Ce oameni? Acest lucru a făcut Sara? le-a permis să-şi petreacă noaptea acolo! Trebuie să mă duc,să îi alung. Scandalos! [ pleacă.]
3 Păstor: Cât timp am asteptat pentru Mântuitorul.
1 Păstor: Am văzut îngerii din cer. Au cântatSlavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”
Simon: [pentru el]. Eu ar fi trebuit să le dau camera mea lor! Dar le-am oferit un grajd!
Vine înapoi cu Marta Sara.
Marta: Simon, în iesle este un copil. [Se aşează pe bancă, a pierdut în gândire, se uită la colier]
Sara: Oh, unchiule Simon! De te-ai fi uitat la prunc! Este aşa de dulce! ..
Marta: [parcă ar vorbi cu pruncul însuşi]. Ciudat, atunci când m-am uitat la el, mi s-a făcut aşa de linişte în suflet, aşa pace…!
2 Păstor: Poate că el este – copilul pe care îl căutăm.
Simon: Marta, El ar fi trebuit să se nască la noi… Şi noi … nu i-am permis.
Marta: [acoperă faţa cu mâinile şi plânge] Stiu, stiu …
Sara: Nu plânge, mătuşa Marta, nu plânge …
Marta: [o cuprinde pe Sara cu ea].Camera ta, am luat-o de la ei. Şi toate din cauza acestui colier …
Sara: Dar tu nu ai stiut … Nu ai stiut ca copilul …
Marta: Nu am stiu, e adevarat. Dar nici tu nu ai ştiut, dar ţi-a parut rau pentru ei. Eu nici să aud nu am vrut, să îi alung eram gata. [Se ridica la bancă, indeparteaza colierul de la gâtul ei şi dă Sara.] Dă-le lor, fiica, acest colier. Ei sunt săraci. Nu stii niciodata ce au nevoie pentru copil.
Sara pleacă cu colierul.
Simon: Vezi tu, Marta, şi tu i-au ajutat.
Marta: Este o ruşine pentru mine, Simon. Pentru lăcomia mea, mie ruşine. Cu colierul de vinovăţie nu scapi …
3 Păstor: Ei bine, hai sa mergem si să ne închinăm Lui.
Act 3 toti actorii cinta o colinda de craciun. Incheiere
