Interviu cu Diana Horvath
Diana Horvath a fost dusă, încă de mică, la biserică baptistă de bunica ei. A cunoscut de tânără Cuvântul lui Dumnezeu și biserica. Ea istorisește:
„Când am ajuns la vârsta adolescenţei şi eram în căutare de răspunsuri, de prietenii, de “fericire”, mi-am îndreptat atenția și spre ofertele care veneau din lume. în același timp căutările mele după sens erau ambivalente, fiind îndreptate atât înspre lume, cât și înspre Dumnezeu. Frecventam în continuare biserica, dar nu aveam o relație personală cu Dumnezeu și, pe deasupra, încercam să îmi umplu golul din inimă cu surogate oferite de lume. Problema era că nu mă simțeam ca aparținând niciuneia dintre tabere. Nu eram nici în totalitate din lume, dar nici nu eram un copil născut din nou.
În seara de Ajun de Crăciun a anului 1995, am fost la colindat împreună cu tinerii Bisericii Baptiste „Betel” din Timișoara. Când am ajuns spre dimineață acasă, am încercat să deschid poarta casei, dar nu am reușit. Era tare frig afară și, cum stăteam în fața porții, mă gândeam că ai mei sunt în casă la căldură, bucurându-se împreună de sărbătoare. îmi doream așa de mult să fiu și eu înăuntru!
Atunci, am avut viziunea Domnului Isus stând la ușa inimii mele și bătând…și eu stăteam înăuntru, la căldură, bucurându-mă de sărbătoare, pe când Sărbătoritul stătea afară, în frig. Duhul Sfânt m-a cercetat în momentele acelea și m-a făcut conștientă de goliciunea mea spirituală și de nevoia de a fi eliberată de păcatele mele.
Acolo, în fața porții, L-am primit în inima mea ca Domn și Mântuitor pe ISUS. Apoi, am reușit să deschid poarta și, când am intrat în casă, i-am găsit pe toți dormind. Din nou am fost cercetată și am înțeles că, la fel ca și ei, eu fusesem adormită față de Domnul, împietrită la chemarea Lui.
Din acel moment, lucrurile s-au schimbat în viața mea și am înțeles dragostea, răbdarea, mila și harul Domnului față de mine. De asemenea, golul din inima mea a fost umplut; și cel mai minunat este că Domnul continuă să facă lucruri deosebite în viața mea! În aprilie 1996 am fost botezată.
Doresc să Îi slujesc cu tot ce sunt Domnului și să rămân credincioasă Celui ce m-a iubit și m-a răscumpărat.”
Ioan Ciobota, RVE