de Marc Turnage
Menționată mai mult decât oricare altă locație din Evanghelii, cu excepția Ierusalimului, Capernaum se află pe țărmul nordic al lacului Galileei. Evangheliile indică faptul că a servit ca o bază importantă în timpul slujirii lui Isus în jurul lacului, Matei referindu-se la ea ca „orașul său” (9:1). El a efectuat minuni în sat, alungând un demon din sinagoga sa în ziua de Sabat, vindecând-o pe soacra lui Simon și îngrijind mulți care sufereau. Isus a predicat în sinagoga construită de un sutaș (Luca 7:5).
Capernaum nu apare în sursele antice înainte de secolul I, unde atât Evangheliile, cât și istoricul din secolul I, Iosif Flavius, o menționează. Numele său înseamnă „satul lui Nahum”, deși nu se știe cine a fost Nahum. Săpăturile arheologice indică faptul că o așezare pe acest loc exista încă din mileniul al III-lea î.Hr.; totuși, satul pe care Isus l-a cunoscut a început în jurul anului 330 î.Hr. și a continuat până la cucerirea arabă din anul 640 d.Hr., când structura satului a fost semnificativ modificată. Săpăturile arheologice indică o schimbare și o creștere a populației în secolul I î.Hr., în care populația a devenit marcant evreiască.
Locația Capernaum de astăzi constă din două situri, unul controlat de franciscani, care conține câteva case, sinagoga și un loc de cult creștin, iar celălalt sit aparține Bisericii Ortodoxe Grecești. Săpăturile pe proprietatea Bisericii Ortodoxe Grecești au fost limitate. Cele mai multe dintre ceea ce au săpat datează din perioada bizantină (secolele IV-VII d.Hr.). Au descoperit băi (secolele II-III d.Hr.), un mormânt care datează din secolul I, iar unii sugerează că zidul de apărare al portului datează și el din secolul I. Partea mai populară și dezvoltată a Capernaumului aparține franciscanilor; totuși, majoritatea rămășițelor pe care vizitatorii le văd datează din perioada bizantină.
Sinagoga care se află pe situl de astăzi a fost construită din calcar, care a trebuit adus în sat, deoarece piatra locală este bazaltul vulcanic negru. Anumite elemente arhitecturale ale structurii sugerează o dată din secolele III-IV; totuși, ceramica descoperită sub podea indică faptul că clădirea actuală a fost construită în secolele V-VI. Clădirea din calcar se sprijină pe un zid de bazalt. Deși vizitatorii sitului sunt arătați acest zid și li se spune că datează din secolul I, vremea lui Isus, acest lucru nu pare să fie adevărat. Zidul susține structura din calcar de deasupra. Este posibil ca ei să fi construit această structură deasupra sinagogii anterioare din secolul I, dar sinagoga lui Isus ar fi fost mult mai mică, deoarece săpăturile de sub podeaua sinagogii din perioada bizantină au dezvăluit case utilizate în secolul I.
Casele săpate datează în principal din perioada bizantină; totuși, săpătorii au descoperit o curte mare a unei case, care datează din secolul I. Casele din Capernaum reflectă un stil de locuință popular în lumea antică cunoscut sub numele de insula. Aceste case înconjurau o curte centrală în care avea loc o mare parte din viața domestică a familiei. Acest stil de locuință ilustrează multe povești din Evanghelii.
Vizitatorii din Capernaum întâlnesc o mare biserică modernă construită peste o serie de ruine antice, care constau din trei faze. Prima fază constă dintr-o casă insula (200 î.Hr.-135 d.Hr.). A doua fază reflectă o insula sacra în care o anumită porțiune a casei a devenit un loc de cult (secolele II-IV d.Hr.). Faza finală (secolele V-VI d.Hr.) păstrează un loc de cult bizantin cu trei ziduri octogonale concentrice și podele cu mozaic. Această structură reflectă arhitectural un loc de cult bizantin, construit peste un sit sacru, dar nu este o biserică. Săpătorii au explicat aceste trei faze ca dovezi că acest sit este „Casa Sfântului Petru”.
Tradus de la sursa: cbnisrael.org
