Autor: Daniel Hîrtie
În creștinism nu este stres
Căci e păcat, e îngrijorare,
Această ciumă ucide des
Și-aduce multă disperare.
Când n-ai credință în Hristos
Te usuci ca râma pe uscat,
Alergi fără nici un folos
Și zi și noapte ești stresat.
Tot ce-aduni grăbit, ușor,
Se risipește cu grăbire,
Că-n lumea nedreptăților
E-atât de multă amăgire!
Crezând că realizezi ceva
Călcând piciorul cel sărac,
Ți se distruge viața ta,
Dezlegi al suferinței sac.
O pâine, de-o obții cu silă
În urma faptelor murdare,
Nu-ți va aduce-n trup odihnă,
Ci un final cu clipe-amare.
Mai bine e să ai puțin
Dar să fii binecuvântat,
Decât să chinui un destin
Ca să poți fi îndestulat.
Vei fi un suflet fericit
Când vei fi bun și drept pe cale,
Că nu e om mai împlinit
Ca cel ce-i om, cu fiecare!
Ajută-mi, Doamne, să trăiesc
Cu cinste printre muritori,
Să nu spun că Te iubesc
Dar să fiu cu-asupritori.
Foto von Nathan Dumlao auf Unsplash
