ArticolePoezii

Ca o frunză în zi de toamnă

foto: sarabeleaga.com

E toamnă. E târziu. Iar frunze cad în zbor
Și-mi amintesc aievea cât sunt de trecător.
Se-aștern covor peste covor în urma mea
Și simt un iz de ceai ce-nvăluie pădurea.

Cad frunze. Cad și doruri. Și amintiri rebele
Care se duc, aleargă  prin nori și printre stele.
Se duc clipele noastre de bucurii și de dureri,
Când rugăciunea ni se-nalță spre Acela ce trimite mângâieri.

E toamna bucuriei când văd cum rod bogat
Se strânge  în sufletele însetate de Dumnezeul Prea Înalt.
E și toamna tristeții, când cei dragi mă părăsesc
Și rând pe rând se-ndepărtează, și simt cât de mult îmi lipsesc.

Iar când din mersul pe cărare m-am oprit tăcut,
Din zborul ei am încercat să prind o frunză, care la pământ
Se cobora firavă și mi-a căzut în pumn,
Dar n-am putut s-o las, ci am păstrat-o  într-un vechi album.

Și eu, și tu, suntem ca frunza care se leagănă în vânt,
De multe ori așa aproape ca să cădem jos la pământ.
Dar Dumnezeu în Mâna Sa ne prinde și dă vieții un rost,
Purtându-ne cu drag și milă, ne duce blând la adăpost.

Simona Mihăescu

Tags
Show More

Simona Mihaescu

"Pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu... şi doresc ca toţi oamenii să poată simţi bucuria prezenţei Lui în inima lor. Într-o lume umbrită de confuzie, El aduce răspunsuri, şi în locul unde întunericul domneşte, aprinde o lumină prin Cuvântul Său revelat. Aici am privilegiul să vă pot împărtăşi lucruri pe care le-am descoperit umblând pe Calea credinţei"

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Aboneaza-te la Total Schimbat.ro

Close
Close