Ce este Halloween-ul?
Halloween-ul este o sărbătoare preluată de creștinism dintr-un cult păgân. Se crede că, de Halloween, duhurile morților bântuie prin fostele lor case, iar vrăjitoarele și diavolii împânzesc văzduhul. Aceasta este definiția standard, pe scurt. La toate acestea, se adaugă costumarea oamenilor în diferite personaje, de la înger până la demon.
Ce este Halloween-ul bisericesc?
Halloween-ul bisericesc este o sărbătoare săptămânală preluată de creștinism dintr-un cult păgân. În fiecare duminică, duhuri necurate îndeamnă creștini să meargă la biserică mascați în sfinți. Acolo eul și duhurile întunericului înviază și împânzesc văzduhul.
Coborârea standardelor = Fragmentarea Crucii lui Hristos
Știu că cele scrise mai sus nu sunt dulcegării, dar un mare om al lui Dumnezeu, Richard Wurmbrand, spunea că un creștin trebuie să fie precum muștarul, adică să înțepe. Înțepătura creează disconfort, însă uneori este imperios necesară. Cred și afirm cu tărie că standardele creștinismului au scăzut dramatic în zilele noastre, și mereu îmi pun întrebarea: cum s-a întâmplat acest lucru din moment ce standardele lui Dumnezeu au rămas aceleași?
S-a întâmplat deoarece ne-am obișnuit cu sărbătoarea Halloween-ului în viața de biserică. Purtăm măști și ne dezgolim chipul doar în fața lui Dumnezeu, Cel care vede totul, dar nu o facem din dorință proprie. Acest lucru se întâmplă în momentul în care ranchiuna, judecata, dușmănia, neînțelegerile, prejudecățile, lipsa răbdării, răcirea iubirii și dispariția iertării pun stăpânire pe noi. Totul se întâmplă dintr-un singur motiv: fie din lipsa rugăciunii, fie dintr-o rugăciune străină sentimentelor divine. Ambele înseamnă același lucru, deoarece Dumnezeu nu primește totul, orice sau oricum, așa cum suntem tentați să credem.
Halloween-ul în problemele din interiorul bisericii
- Cum să numesc dragostea ce s-a răcit și totuși se declară dragoste?
- Cum să numesc pacea prin calea compromisului?
- Cum să numesc mustrarea celui ce nu folosește autodisciplina?
- Cum să numesc dezbinarea dată drept soluție salvatoare?
- Cum să numesc ochii fratelui ce ignoră privirea celuilalt frate?
- Cum să numesc inimile goale de spiritualitate, dar pline de o teologie nepracticată?
- Cum să numesc mâinile ce se ridică împotriva fratelui, dar nu se unesc în rugăciune pentru acesta?
- Cum să numesc refuzul spălării picioarelor dușmanului când noi ne uităm cu indignare chiar și la picioarele fratelui?
- Cum să numesc buzele ce refuză să ofere un sărut obrazului pălmuit?
- Cum să numesc comoditatea de dragul păcii?
- Cum să numesc căile simpliste și mediocre, pe când un creștin este chemat să exceleze?
- Cum să numesc pofta cu care ne mâncăm de vii unii pe ceilalți, noi, cei ce suntem „mădulare” în trupul lui Hristos?
Le numesc simplu: ipocrizie și înșelătorie spirituală!
Halloween-ul din exteriorul vieții bisericii
- Cum să numesc viața creștinului la locul de muncă?
- Cum să numesc viața creștinului în trafic?
- Cum să numesc viața creștinului în problemele familiale?
- Cum să numesc viața creștinului în relația cu copiii săi?
- Cum să numesc viața creștinului când nimeni nu îl vede?
- Cum vorbește și ce vorbește, cum se exteriorizează în necazuri și probleme, ce gândește și cum gândește?
- Ajută sau judecă?
- Cum își gestionează timpul?
- Se roagă sau cârtește?
- Când cineva greșește față de el, reacționează precum Petru sau precum Hristos?
Cum să numesc o trăire defectă adesea, în fața unui Dumnezeu perfect?
Răspuns: ipocrizie spirituală!
Primul ipocrit a fost diavolul. Tot el a fost și inițiatorul sărbătorii Halloween, când în grădina Eden s-a deghizat în șarpe.
Viața din timpul săptămânii definește ce este cu adevărat omul de duminică. Duminica este doar o încununare a ceea ce el este deja.
Dacă biserica și societatea arată din ce în ce mai dizgrațios astăzi, este din cauza faptului că mulți dintre cei ce poartă numele lui Hristos poartă în realitate niște măști.
„Tot așa și voi, pe din afară vă arătați neprihăniți oamenilor, dar pe dinăuntru sunteți plini de fățărnicie și de fărădelege” (Matei 23:28).
Ipocrizia a luat cu asalt biserica, iar singurul mod de salvare este rugăciunea cu masca jos. Când ne vom deschide inimile în fața Stăpânului și vom fi gata să ne călcăm ambițiile în picioare, nu ca mai înainte frații, atunci vom lipi la loc crucea pe care ieri am rupt-o în bucăți.
„Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare, faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând. Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora” (Filipeni 2: 1-4).
Aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând, unii față de ceilalți. Aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând atât în viața bisericii, cât și în societate!
Aruncați măștile. Sunt o invenție a Satanei.
Marilena Mihailescu
