Dragii mei,
Vă scriu din Toliara, unde nu a plouat mai mult de câteva ore în sezonul acesta ploios. Sudul Madagascarului este uscat și deseori lovit de secetă. Împreună cu seceta, vine și foametea. Deja au murit sute de oameni din cauza foamei și încă sunt zone în care nu a plouat deloc.
Vreau să vă împărtășesc o întâmplare reală despre impactul pe care Cuvântul lui Dumnezeu îl are atunci când oamenii au acces la el. Este o întâmplare pe care am auzit-o de la colegii mei. Într-o comunitate Bara, membrii unei familii au avut o neînțelegere atât de gravă, încât au vrut să meargă la tribunal în căutarea dreptății. Însă înainte de a ajunge la tribunal, ei au mers la primar. Înainte de a le asculta povestea, primarul a cerut Evanghelia după Luca și a citit cu voce tare pasajul despre fiul risipitor. După ce a terminat de citit, s-a întors către familia respectivă și i-a întrebat ce problemă aveau. Ei au răspuns: “Nu mai avem nici o problemă.” Acei oameni nu erau creștini.
Astăzi (2 martie) am început întâlnirile de lucru cu șapte echipe de traducere. Vor fi două săptămâni pline, cu mulți oameni și multe ore de lucru și avem nevoie de ajutor în rugăciune. Așa de mult îmi doresc să pășim afară din dorința de a ne afirma, îmi doresc să fim liberi să lucrăm, să învățăm, să căutăm să cunoaștem mai mult fără ca rezultatele eforturilor noastre să ne ridice deasupra altora. Îmi doresc ca fiecare dintre noi să își cunoască valoarea în familia lui Dumnezeu, să găsească bucurie și împlinire deplină în faptul că Împăratul atotputernic, Creatorul a tot ce există e Tatăl nostru și El este Cel care ne iubește exact așa cum avem nevoie să fim iubiți.
