“Porunca aceasta, pe care ţi-o dau eu azi, nu este mai presus de puterile tale, nici departe de tine. Nu este în cer, ca să zici: „Cine se va sui pentru noi în cer şi să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim şi s-o împlinim?” Nu este nici dincolo de mare, ca să zici: „Cine va trece pentru noi dincolo de mare şi să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim şi s-o împlinim?” Dimpotrivă, este foarte aproape de tine, în gura ta şi în inima ta, ca s-o împlineşti.” Deuteronomul 30:11-14
Atânt în Vechiul Testament, cât şi în Noul Testament, Dumnezeu a dat porunci şi legi pe care omul a trebuit să le urmee cu credincioşie şi cu inima alipită de El.
Desigur, poate uimitor pentru noi de multe ori, vedem că alegerea acelei căi pe care vrem să mergem a aparţinut în totalitalitate de dorinţa umană. Am fi putut, foarte simplu să fim creaţi ca nişte roboţi care aveau o poruncă strict de a-L urma cu credincioşie pe Creator, însă înţelepciunea divină a lui Dumnezeu, a făcut oamenii capabili care pot discerne binele de rău, şi de asemenea oameni care pot urma viaţa binecuvântată şi trăirea sfântă prin propria dorinţă.
Totuşi, finalul ficărui om va arăta ceea ce a ales în viaţa aceasta, iar ceea ce ar trebui să ne motiveze şi mai mult, este judecata perfectă a lui Dumnezeu care ne aşteaptă pe fiecare în parte.
Chiar dacă alegerea pe pământ ne aparţine, alegerea în viaţa din veşnicie nu o mai putem controla. Chiar dacă pe pământ alegi să întocri spatele aceluia ce te-a creat, în viaţa veşnică nu vei putea să alegi binecuvântatea, pentru că alegerea pământească îţi va da sentinţa veşnică.
Alege dar, azi, viaţa veşnică, şi trăieşte cu scopul de a ajunge în veşnicie alături de Dumnezeu!
