Articole

Draga mea copilărie…

Unde esti, copilarie? Tu, cea care ma faceai sa vin cu genunchii juliti si plini de sange in casa dupa ore intregi de alergat afara alaturi de alti copii? Cumparam o punga de pufuleti sau de bomboane si o imparteam cu toti copiii. Chiar de se intampla sa cada una pe jos, o luam, o suflat si o bagam in gura fara sa’mi pese ca cineva rade de mine. Nici nu exista sa se intample lucrul acesta, pentru ca toti faceam la fel. Jocurile mele preferate? Ascunsa, sotron, ata, zece patratele, ratele si vanatorii, prinsa si multe altele. Jucariile noastre erau pietrele, frunzele, si multe alte lucuri gasite pe’afara, trebuia doar sa ai imaginatie si inventai tot felul de jocuri. Nu ne plictiseam niciodata, ci asteptam dimineata cu bucurie pentru a incepe o noua zi plina de aventuri. Dimineata eram doi-trei copii pe’afara, dar, spre dupa-amiaza, se adunau o gramada si nu stateam locului o clipa, pana seara. Imi amintesc cu drag de tine, draga mea copilarie. Am simtit fericirea si am trait momente unice care astazi prea putini copii le traiesc. Privesc in jurul meu copiii, ce tristi sunt, ce maturi sunt la 8- 9 ani. Spui ca cine stie ce povesti dure de viata au trait. Nu’i mai vezi pe’afara, stau inchisi in casa, cu ochii pironiti pe monitorul computerului, cautand sa’si faca prieteni virtuali. Parintii cred ca, cumparandu’le un iphone sau un playstation, ii pot tine cuminti in casa. Nu se gandesc ca proprii lor copii nu au o viata normala. Ei spera ca, mergand cat mai multe ore la munca si aducand cati mai multi bani acasa, pot inlocui dragostea de care copiii lor au nevoie, cu lucruri ieftine, lucruri care nu pot oferi o imbratisare, o vorba buna, un zambet, caldura sufleteasca. Noi, generatia de ieri, suntem binecuvantati, pentru ca nu ne’au furat sufletul tot felul de lucruri care au aparut in generatia de astazi. Strazile sunt pustii, dar barurile sunt pline. Copii contra parinti si parinti contra copii, familii dezbinate. Nu putem numi asta binecuvantare. Si totusi, multi adulti cred ca daca copiii lor au telefoane si tot felul de electronice sunt binecuvantati, pentru ca nu le lipsesc nimic.

Binecuvantare este sa stea parintii si copiii la masa impreuna si sa’si povesteasca intamplarile de peste zi, sa se bucure si sa zambeasca, sa aiba partasie  impreuna si sa citeasca din Biblie, nu fiecare sa’si vada de ale lui. Au nevoie de dragostea si caldura unei familii. Asta numesc copilarie binecuvantata!

Show More

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Aboneaza-te la Total Schimbat.ro

Close
Close