În California, un tânăr de 11 ani s-a sinucis. Lângă corpul său nemişcat s-au găsit următoarele rânduri: “Dragă mamă şi tată, vă rog să mă iertaţi că am făcut aceasta. Vă iubesc pe amândoi foarte mult, dar nu mai suport lupta şi cearta.”
Un alt adolescent vorbea despre părinţi ca fiind nişte oameni care “sunt ca sfinţii în adunare şi se luptă ca demonii acasă.” Acelaşi tânăr definea imoralitatea ca ceva pe care “părinţii nu-l îngăduiau copiilor, dar pe care ei (părinţii) îl practicau.” Schimbările de natură socială şi economică au influenţă dăunătoare asupra familiilor. Legăturile de căsătorie nu mai sunt rigide. Familiile se destramă mult mai uşor decât până acum. Sunt mulţi factori care contribuie la acest fenomen în creştere. Stresul şi încordarea vieţii din secolul nuclear; scăderea influenţei religioase în cămin; uşurinţa obţinerii divorţului, etc. Copiii sunt sub supravegherea unui singur părinte în loc de doi. Televizorul bombardează familiile cu dragostea în văzul tuturor, moravuri decăzute. O creştere însemnată a legăturilor încheiate în afara căsătoriei – o prăbuşire a tradiţiilor creştine cumpătate în legătură cu căsătoria.
Situaţia din căminele mondiale declară în mod lămurit timpul în care trăim. Pavel spune: “În timpul din urmă… oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, fără dragoste firească”. Copiii, spune el, vor fi “neascultători de părinţi”. Problema? “Părinţii şi copiii – în aceeaşi măsură – vor fi iubitori de plăceri mai mult decât iubitori de Dumnezeu.”
Însuşi Isus Hristos a descris părinţii şi copiii din ultimele zile ale pământului, precum şi abuzurile lor capricioase care destramă căminele. ”Cum era în zilele înainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau, şi se măritau, până în ziua când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.”
Un scriitor creştin descrie astfel un cămin ideal: “Acesta ar trebui să fie un mic cer pe pământ, un loc unde afecţiunea să fie cultivată în loc să fie riguros înăbuşită. Fericirea noastră depinde de această cultivare a iubirii, a simpatiei şi a adevăratei amabilităţi unii faţă de alţii.”
