Într-o societate care accentuează egocentrismul şi individualismul, actul iertării este evitat, dacă nu chiar dispreţuit. Este privit ca o slăbiciune, suntem învăţaţi să ne susţinem drepturile şi să le protejăm, nu să le cedăm. Totuşi Isus S-a dat pe Sine însuşi la moarte…
Oare cei care se numesc urmaşi ai Lui nu ar trebui să fie gata să facă la fel? Iertarea dă putere vieţilor şi muncii noastre, nicidecum nu ne lasă slabi şi vulnerabili. Aduce o adevărată rezolvare a situaţiilor celor mai dificile, deoarece ne îngăduie să lăsăm la o parte concepţiile noastre şi dreptatea omenească şi să experimentăm pacea adevărată a inimii.
Când suntem conştienţi de propria noastră nevoie de iertare, înţelegem lărgimea dragostei lui Dumnezeu pentru noi şi ştim că trebuie să o transmitem mai departe.
