Îndurarea lui Dumnezeu

0
307

“Pleacă urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îţi aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari.” Daniel 9:18

În prima jumătate a secolului al XIV-lea a trăit în Anglia un prelat evlavios cu numele de Bradwardine. Era un om învăţat în ale ştiinţelor, mai ales în ale matematici, dar cunoştea foarte bine şi Scriptura. Ca doctor, a fost professor la universitatea din Oxford, apoi capelan al curţii regale. Foarte smerit şi simplu în felul de a trăi, a fost totuşi la început foarte îngâmfat din cauza ştiinţei lui. Se încredea în înţelepciunea lui şi socotea că omul cu puterea-i proprie poate să facă ceva pentru mântuirea sa.
Într-o zi, pe când asculta în genunchi în biserică citirea Sfintei Scripturi, a fost izbit de cuvintele: “Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă” (Romani 9.16). Mântuirea nu vine nici din voinţă, nici din sforţările omului, ci din îndurarea lui Dumnezeu, din harul Său suveran şi curat. La început nu a vrut să se supună acestui adevăr, care umileşte mândria omului, arătându-I că nu poate nimic şi că nu este nimic. Dar n-a mai putut să se împotrivească puterii Cuvântului lui Dumnezeu şi s-a întors la Dumnezeu, singurul care îl mântuieşte pe păcătos. În curând a şi început să vestească ceea ce a primit.

Căci cine se va înălţă va fi smerit şi cine se va smeri va fi înălţat!

© Sămânţa Bună

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.