“Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână, şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta.” Psalmul 39:5
Într-un unghier al camerei bunicilor se afla bătrânul orologiu. Nimeni nu ştia câţi ani avea, dar un lucru era sigur: limba lui se ducea şi se întorcea neobosită. Acel tic-tac ne spunea atunci şi acum că timpul se scurge neînduplecat. În reculegere să deschidem uşa inimilor şi să ascultăm pe Dumnezeu, care spune: “Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii” (2 Corinteni 6.2). Vom lăsa oare să treacă clipa potrivită? Cititorilor, să ascultăm limbajul bătrânului orologiu! El ne spune să ascultăm cu luare-aminte un limbaj: acela al Sfintei Scripturi, care ne îndeamnă să ne pocăim şi să credem în Mântuitorul, pentru a fi iertaţi de toate păcatele şi pentru a primi viaţa veşnică.
Văzut-ai tu cum trece vremea
În valuri repezi ne-ncetat?
Se duce-ntruna ca scânteia,
Ca valul neînduplecat.Trecut-au veacuri ca şi-o umbră,
Şi chiar popoare rând pe rând,
S-au dus şi-abia de mai e urmă,
Într-un adânc fără sfârşit.
Sămânţa Bună – România
