Articole

RELATIILE !!! Ce esti tu intr-o relatie??

Unde este dragostea intr-o relatie? Sta ea in emotiile primei intalniri, ale primei inghetate mancate impreuna, ale primei strangeri in brate? Se pierde undeva o data cu trecerea timpului? Oare cum arata relatia perfecta? Exista asa ceva? In ce dictionar gasim definitia relatiei perfecte? Stim noi sa ne cautam partenerul potrivit? Cum il recunoastem? Ce inseamna fidelitatea? De ce sunt rarisime relatiile in care niciunul dintre parteneri nu mai cauta si altceva in exteriorul relatiei? Oare intotdeauna intr-o relatie insala mai mult unul decat celalalt? Sau doar unul? Oare exista relatii in care chiar niciunul niciodata nu a inselat si nici nu a dorit sa insele?

Where is the love?

Iata un posibil raspuns:

Atata timp cat exista ego, ambii parteneri vor considera ca niciodata nu e de ajuns, ca nu sunt multumiti 100%, ca nu sunt completi, si da, vor tinde sa isi constuiasca „intregul” emotional din mai multe parti. Dar daca ambii functioneaza la adevaratul lor potential in ceea ce priveste iubirea pe care o impartasesc, lucrurile tind sa devina implinitoare. Oamenii cauta si in alta parte, pentru ca partenerul ofera prea putin din inima lui. Asta la nivel emotional, psihic.La nivel material, fizic, suntem programati de milioane de ani sa cautam si sa ne imperechem cu cat mai multi parteneri, pentru ca odata cu raspandirea speciei pe planeta, devenea din ce in ce mai periculos pentru o femeie sa faca copii cu rudele apropiate sau chiar cu membrii comunitatii, (periculos pentru specia umana), deoarece sansele de a da nastere la copii sanatosi si cu calitai noi, evoluate, scadeau drastic daca acestea erau mereu alese din acelasi grup comunitar. Astfel, antropologii si psihologia evolutiva au descoperit ca atunci cand femeia este la ovulatie, statistic tinde sa parcurga distante cat mai mari, sa iasa mai des din casa, sa se expuna mai mult si sa caute barbati mai valabili (cu gena mai buna) decat barbatii din comunitatea ei proxima.

Tot la nivel fizic, legat de poligamia barbatului, tot gena umana hotaraste instinctele, pentru ca atunci cand semeni un ogor, arunci mii de seminte peste tot campul pentru a gasi locuri fertile. Motorul care sta la baza inmultirii speciei umane este fara mila fata de intimitatea emotionala a partenerilor, fata de atasamentul si posesiunea pe care il are egoul pentru partener. La nivel spiritual, si al iubirii adevarate (globale si neconditionate) daca privesti lucrurile din punctul de vedere al unirii si dansului dintre feminin si masculin, nu mai conteza cine e casatorit cu cine, sau daca are copii sau nu sau daca cuplul „oficial” se iubeeste romantic sau nu.

Se pot implini reciproc cei doi parteneri? Ce cauta fiecare in celalalt? Se spune ca partenerul este oglinda perfecta si cea mai profunda a celuilalt. Care e momentul in care pot spune ca se cunosc cu adevarat partenerii? Stie cineva vreodata ce este in mintea celuilalt?

E necesara intrebarea “Cine sunt EU” inainte de a sti “Cine esti TU”. Pentru ca Tu esti doar un aspect al meu.

Problema cuplurilor este de fapt problema societatii, a culturii ei, care la randul ei deriva din nivelul de dezvoltare spirituala a indivizilor, pentru ca atat „el” cat si „ea”, sunt educati in spiritul a ceea ce a mai fost si se insista sa continue, ca si cum nimeni nu vede ca atat filosofia, cat si metoda sunt gresite, prin faptul ca au fost verificate si nu au dat rezultate. Primele licariri de schimbare ar putea fi: indoiala asupra a ceea ce a existat pana acum, intr-o negate totala, urmata de un curaj spre ceva nou, care desi „intunecat” (necunoscut), este singurul care contine potentialul aducator de lumina.

In ceea ce priveste cuplurile, OSHO propunea ca solutie o rasturnare de principiu „economic”: din „sa obtin cat mai mult”, in „sa dau cat mai mult”. Tipul de cuplu care se regaseste in proportii triste in societatea noastra este compus din 2 „cersetori”, dintre care fiecare crede despre celalalt ca e „imparat” si devine frustrat cand constata ca si celalalt e un „cersetor” care nu are nimic de dat. Paradigma abundentei infinite a lumii si a universului, ar rezolva foarte rapid aceasta problema de perceptie intre parteneri. Nu mai vii de pe pozitia de a lua si a baga in traista cat incape din cauza ca nu ai, ci vii de pe taramul in care iubirea este infinita.

Ai atat de multa iubire incat da pe-afara si ai chiar o nevoie primara de a o impartasi in stanga si-n dreapta. Pentru a te „conecta” la aceasta sursa infinita de iubire si bunastare, e de ajuns doar sa ii constientizezi existenta si sa iti traiesti viata avand acest lucru in minte si in suflet.

„Cine sunt eu?” e un subiect provocator si „periculos” pentru neinitiati (pentru egoul nepotolit). E o intrebare pe care nu multa lume are curaj sa si-o puna, iar cel mai bun raspuns l-a dat Iisus: „Eu sunt cel ce sunt!”. Osho a zis: „Eu sunt eu insumi!” Maestrii zen spun: „Eu doar stau singur aici cu mine, si totul e perfect!” Eckhart Tolle spune: „Numele tau e doar o eticheta care ti-a fost data la nastere. E titlul dosarului personalitatii tale, cu toata istoria vietii tale. Dar tu nu esti numele tau. Atunci cine e de fapt “Insumi”? „

Shakespeare spune “neaga-ti tatal si refuza-ti numele’ (referindu-se la obarsia neamului), ‘tu esti tu insuti, nu esti un Montague’ si ‘thou name is but a name’ (numele tau e doar un nume).

Numele e doar o categorie care-i restrange limitele sinelui. Strapunge zidul numelui si descopera-te pe tine – si arata-te lumii cine esti cu adevarat.

Abordarea lui „Cine sunt eu?” trebuie sa inceapa dupa ce s-a renuntat la conceptul psihologic-mental de persoana. Si poate ca etapa aceasta este esentiala in definirea unui cuplu in adevaratul sens (spiritual si energetic) al cuvantului. Cei doi devin parteneri cu adevarat doar cand fiecare renunta la sinele sau bine delimitat si se confunda cu celalalt, doar cand se ofera si si se contopesc in simturi si spirit, atunci devin Unul. Aceasta este esenta lui Unu: transcenderea conceptului de persoana, de individ aparte, prin identificarea cu celalalt, si in ultima instanta cu tot ceea ce exista.

Astfel problematica relatiilor dintre barbat si femeie trebuie sa includa nivelul absolut, singular, al constiintei, pentru ca motivul pentru care ne-am desprins din Tot, doar pentru a ne intoarce in Tot, a fost pentru a invata sa ne iubim.

Show More

Silviu Firulete

“Pentru mine, a lucra pentru Dumnezeu și a rӑspândi Cuvântul Lui cel Sfânt este o chemare divinӑ ȋncӑ de când eram copil mic. Știu și ȋmi place sӑ cred cӑ tot ceea ce fac pentru lucrarea Sa este o binecuvântare pentru cei din jurul meu, iar când voi fi chemat acasă ȋn Cerul Sfânt, voi fi rӑsplӑtit pentru tot ceea ce am lucrat și am investit ȋn lucrarea Lui.”

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button