48 de ore in Iad

0
172

Patruzeci si opt de ore in Iad

Unul dintre cele mai interesante cazuri de readucere la viata pe care l-am auzit vreodata a fost cazul ui George Lennox, un hot notoriu de cai din Jefferson Country. Se afla a doua oara in inchisoare. Prima oara a fost trimis la inchisoare pentru o fapta similara – furt de cai.

In iarna anului 1887 si 1888 a lucrat intr-o mina de carbuni. Locul in care lucra i s-a parut foarte periculos. A raportat acest lucru ofiterului responsabil, care a examinat locul si, considerand ca totul este in ordine, l-a trimis pe Lennox inapoi la lucru, dar nu mai mult de o ora, pentru ca acoperisul s-a surupat si l-a ingropat cu totul. A ramas acolo timp de doua ore.

Pentru ca la ora mesei nu a aparut, au inceput sa-l caute, gasindu-l sub mormanul de pamant. A fost scos la suprafata, iar dupa ce medicul inchisorii l-a consultat, a fost declarat mort. A fost dus la spital unde l-au spalat, l-au imbracat si l-au pregatit pentru inmormantare. A sosit preotul care a tinut slujba de inmormantare. Un grup de detinuti au fost pusi de lucratorul spitalului sa ridice corpul neinsufletit si sa-l aseze in sicriu. Acestia s-au supus, unul a l-a ridicat de la cap, celalalt de la picioare, dar cand au ajuns in mijlocul camerei, cel care era la capul celui mort s-a impiedicat in ceva, si-a pierdut echilibrul si a scapat cadavrul din maini. Capul mortului s-a lovit de podea si, spre stupoarea si mirarea celor prezenti, s-a auzit un geamat adanc. Curand, ochii mortului s-au deschis si apoi si-au facut prezenta si alte semne ale vietii.

A fost chemat deindata medicul. Pana cand a venit acesta, cam peste treizeci de minute, omul a ceryt apa si, cand medicul a sosit, l-a gasit band. Au pus deoparte sicriul si toate cele necesare pentru inmormantare. L-au mai examinat o data si au gasit ca avea un picior rupt in doua locuri si era ranit. A ramas in spital timp de sase luni, dupa care s-a intors la lucru.

In continuare veti putea citi marturisirea personala a lui Lennox: “Am avut toata dimineata presimtirea ca ceva teribil avea sa se intample. Si pentru ca eram nelinistit, l-am rugat pe seful meu sa se, dl. Grason, sa vina si sa examineze locul de unde scoteam carbuni. A venit si, dupa o examinare atenta, mi-a ordonat sa ma intorc la lucru, spunand ca nu e nici un pericol si ca <<incep sa ma tacnesc>>. Am continuat sa lucrez cam vreo ora cand, dintr-o data, totul s-a intunecat. Apoi se parea ca o usa mare de fier s-a deschsi si am trecut prin ea. M-am gandit atunci ca am murit si ma aflu in alta lume. Nu am putut vede pe nimeni si nu am putut auzi nici un sunet. Pentru motive pe care nu le cunosc, m-am indepartat de la usa, am mers un timp si am ajuns la un rau foarte mare. N-a fost nici intunerec nici lumina. A fost doar atata lumina cat intr-o noapte instelata. Nu eram de mult pe mal cand am auzit pe cineva vaslind. Curand, persoana se afla in fata mea.

Am ramas fara cuvinte. S-a uitat la mine pentru o clipa si apoi mi-a spus ca a venit dupa mine. Mi-a spus sa urc in barca si am traversat raul. Nu ne-am spus nici un cuvant. Doream sa-l intreb cine este, dar parca limba imi era lipita de cerul gurii. N-am putut spune inci un cuvant. In sfarsit, am ajuns pe malul celalalt. Am coborat din barca, iar barbatul cu barca a disparut.

Lasat singur, n-am stiut ce sa fac. In fata mea am vazut doua drumuri ce treceau printr-o vale intunecata. Unul dintre drumuri era larg si usor de mers pe el. Celalalt era ingust si ducea in alta parte. Am pornit-o din indtinct pe drumul batatorit. Se parea ca pe masura ce merg se intuneca tot mai mult. Din cand in cand razbatea totusi o lumina din departare si in acest fel aveam lumina pe cale.

Deodata am intalnit o fiinta pe care mi-e greu sa o descriu. Pot sa va fac doar o vaga descriere a modului cum arate acea aparitie infricosatoare. Semana a om, dar era mai voluminous decat orice om am vazut vreodata. Avea cel putin trei metri inaltime. La spate avea aripi mari. Era negru ca carbunele pe care ew iil extrageam si era complet nud. Avea in mana o sulita al carei maner era de cel putin trei metri si jimatate. Ochii lui erau ca niste bulgari de foc. Dintii sai, albi ca perlele, pareau lungi de doi centimetri si jumatate. Nasul sau, daca putem sa-l numim asa, era foarte mare, lat si turtit. Parul sau era foarte aspru si lung. Ii atarna greu pe umerii masivi. Vocea lui semana mai degraba cu vocea unui leu.

L-am vazut la un moment dat cand lumina din departare mi-a luat calea. Tremuram ca frunza plopului. Isi ridica sulita, ca si cum ar fi vrut as ma strapunga. Cu vocea aceea, pe care parca o aud si acum, mi-a poruncit sa-l urmez; mi-a spus ca s fost trimis sa ma calauzeasca pe drumul meu. L-am urmat. Ce altceva puteam sa fac? La un moment dat in fata noastra a aparun un munte mare. Partea din partea noastra parea perpendicular, ca si cand o parte ar fi fost taiata sau indepartata. Pe acest perete perpendicular am putut vedea clar cuvintele: <<ACESTA ESTE IADUL>>. Calauza mea s-a apropiat de acest perete si a batut de trei ori, puternic, cu manerul sulitei. O usa masiva s-a deschis si am intrat. Am fost condus inauntru prin ceea ce parea un culoar in acest munte.

Un timp, ne-am continuat drumul in intuneric. Puteam auzi pasii grei ai calauzei mele si astfel puteam sa-l urmez. Tot timpul auzeam gamete adanci, ca si cand cineva era pe moarte. Mai tarziu, am auzit mai multe gemete si am putut auzi clar cum unii strigau <<Apa, apa, apa!>> Ajungand la cealalta intrare si trecand prin ea,am putut auzi ceea ce pareau a fi milioane de voci in departare si tooti strigau dupa apa. Deodata, la bataia calauzei mele, s-a deschis o alta usa si ne-am trezit afara in fata noastra se afla o campie larga.

Aici , calauza mea m-a parasit, ca sa duca si alte suflete pierdute la aceeasi destinatie. Am ramas un timp aici, apoi a venit la mine o fiinta asemanatoare celeilalte. Dar in loc de sulita avea o sabie mare. A venit sa-mi vorbeasca despre osanda mea viitoare. Mi-a vorbit cu o voce care mi-a inspirat oroare: <<Te afli in iad, mi-a spus el. Pentru tine nu mai exista niciom speranta. Cand ai trecut prin munte, in drumul tau paan aici ai auzit gamete si tipetele celor pierduti, cum strigau dupa apa ca sa-si racoreasca limbile uscate. De-a lungul culoarului este o usa care se deschide spre iazul de foc. Aceasta va fi in curand osanda ta. Inainte de a fi condus in acel loc de chin, de unde nu vei mai putea iesi – nu exista speranta pentru cei care intra acolo – ti se permite sa stai pe aceasta campie, unde le este permis tuturor sa stea sis a-si dea seam ace ar fi putut avea in loc de suferintele pe care trebuie sa le indure.>>

Cu aceasta am fost lasat singur. Probabli din cauza spaimei, am ramas consternate. M-a cuprins slabiciunea. Puterile m-au parasit. Picioarele refuzau sa-mi mai sustina corpul. Invins, am cazut ca o gramada inerta. Am fost cuprins de toropeala. Pe jumatete treaz, pe jumatete adormit, mi se parea ca visesz. Departe, deasupra mea, in departare, am vazut cetatea minunata despre care citim in Biblie. Ce minunati erau peretii ei de iaspis! Am mai vazut in departare campii acoperite cu flori minunate. A m vazut raul vietii si marea de sticla. O multime de ingeri treceau prin portile cetatii, cantand cantece atat de minunate.

Printre ei am vazut-o pe mamea mea draga, care a murit acum cativa ani, pentru ca i-am zdrobit inima cu rautatea mea. S-a uitat la mine si mi se parea ca ma cheama la ea, dar eu nu ma puteam misca. O greutate mare parca ma impiedica sa ma misc . Atunci o briza blanda a adus spre mine mirosul acelor flori minunate si am putut auzi mai clar ca niciodata o melodie dulce, cantata de ingeri, si am spus:<<O daca as putea sa fiu unul dintre ei!>>

Si cum sorbeam din aceasta cupa a fericirii, aceasta mi-a fost deodata indepartata de la buze. Am fost trezit din toropeala. Am fost trezit din visarea mea de o alta fiinta din acel loc intunecat, care mi-a spus ca a sosit timpul sa intru in viata care ma asteapta. Mi-a poruncit sa-l urmez. Am intrat din nou in pasajul acela intunecat, insotit de aceea calauza. Am ajuns la o alta usa, apoi la alta, si deodata am zarit iazul de foc. Chiar in fata mea cat puteam vedea cu ochii, am vazut acel iaz, literalmente de foc si pucioasa. Unde uriase de foc, valuri fierbinti de foc se loveau unul de altul si sareau in aer ca valurile marii, intr-o furtuna puternica. Pe coama valurilor am putut vedea fiinite omenesti, care dupa o clipa erau duse la fundul acestui ingrozitor iaz de foc. Cand se aflau pe coama valurilor, se auzeau cum il blestemau pe Dumnezeul cel drept, in mod ingrozitor, iar strigatele lor dupa apa iti sfasiau inima. Toata aceasta parte a iazului de foc rasuna iar si iar de bocetul acelor suflete pierdute.

Deodata mi-am intors ochii spre usa spre care am intrat cu cateva clipe inainte si am citei aceste cuvinte:<<ACEASTA ESTE OSANDA TA; VESNICIA NU ARE SFARSIT!>> In scurt timp, am inceput sa simt ca pamantul imi fuge de sub picioare si m-am trezit alunecand in iazul de foc. M-a cuprins o sete de nedescris. Si cum am strigat dupa apa, ochii mei s-au deschis in spitalul inchisorii.

Pana acum n-am spus nimanui aceasta experienta a mea, pentru ca-mi era teama ca cei din inchisoare ma vor crede nebun si ma vor baga la ospiciu. Am trecut prin toate acestea si sunt multumit nu doar pentru ca traiesc, dar si pentru faptul ca stiu ca exista un RAI si un IAD, un Iad asa cum ni-l descrie Biblia. Un lucru e sigur:nu voi merge niciodata in acel loc.

De indata ce mi-am deschis ochii in spital si mi-am dat seama ca traiesc, mi-am dat inima lui Dumnezeu si vreau sa traiesc si sa mor crestin. Si asa cum cele vazute in iad nu pot fi niciodata sterse din memoria mea, tot asa nici lucrurile minunate pe care le-am vazut in Rai. Peste catva timp o voi revedea pe batrana mea mama. Sa pot sta pe malul acelui rau minunat sa hoinarese cu acei inderi pe dealuri si prin vai pline de flori mirositoare, sa vad frumusetea pe care o fiinta muritoare, nici nu si-o poate imagina, sa ascult cantarile celor mantuiti – toate acestea vor fi mai mult decat o rasplata pentru o viata crestina traita aici pe pamant, chiar daca va trebui sa las multe placeri senzuale in care am trait inainte de a merge la inchisoare. Mi-am parasit prietenii de crima si doresc ca atunci cand voi fi liber sa am partasie cu oameni buni.”

Cum pot oamenii sa se indoiasca de existent literala a unui iad care arde? Avem Biblia, Cuvantul Lui Dumnezeu, si multe alte experiente ca aceasta a Domnului Lennox. Barbati si Femei OPRITI-VA! Priviti lucrurile in fata! Viata voastra este inregistrata. Dumnezeu vrea sa va salveze sis a va ierte, daca recunoaste-ti ca sunteti pacatosi. Singura cale de salvare este sa fi curatat de pacat, primind sangele lui Isus Hristos ca jertfa pentru pacatele tale. Cand primesti iertarea de la Dumnezeu, El iti da pace si odihna in inima. Poti fi liber – liber in aceasta viata, dar cu atat mai mult liber sa te bucuri de cer, in loc sa suferi, nu doar partuzeci si opt de ore, ci o vesnicie, in Iad.

„De ce sa mergi in Iad cand poti merge in Rai”

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.