„În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat și mi-ai întărit sufletul.” (Psalmul 138:3) Dumnezeu ascultă glasul rugăciunii tale, te aude atunci când strigi către El în suferința ta. De multe ori rămâi fără nicio posibilitate omenească de rezolvare a situațiilor dificile prin care treci și singura salvare care mai poate fi apelată este la Dumnezeu. Ne-ar plăcea un Dumnezeu care să ne dea rezolvarea pe loc atunci când Îi cerem. Ne-am dori cel puțin să avem certitudinea că lucrurile vor evolua într-un mod benefic nouă. Însă, nu putem știi nimic mai dinainte. Ceea ce ni se cere este să așteptăm cu încredere. Iar El ne promite, în urma încrederii noastre, că ne va îmbărbăta și întări sufletul. Martirilor primelor secole nu li s-a suprimat suferința pentru Hristos, dar li s-a dat putere să poată suporta chinul.
Este greu să putem înțelege de ce Dumnezeu lucrează prin suferință în viața copiilor Săi, prin acele lucruri ce par a fi atât de dureroase pentru ființa umană. Nu trebuie să punem întrebări care mai mult ne-ar răscoli ființa, ci să acceptăm că drumul spre desăvârșire trece pe aici.
Dumnezeu poate face un miracol, dar, în același timp, te poate lăsa lungi perioade într-o suferință care să îți netezească calea înspre o cunoaștere și mai profundă și apropiere de El.
