Articole

Mă auzi?

sursă foto: wordpressgalery.com

Cel mai trist este când cauți prin holul sufletului o licărire de speranță și un miros de rai, și totuși te pierzi, cântând la un flai. Există momente de durere pe care nimeni nu le poate descrie și etala într-un mod mai concis decât noi înșine. Ce-i boala în comparație cu tristețea sufletului? Ce-i moartea în paradox cu hoinăreala de-a lungu-n lat, într-o aglomerație de ciudați?

Probabil că viața nu e doar despre a trăi, ci mai exact despre a ști pentru ce trăiești. Nu vi se pare ciudat faptul că am interzis lucruri, dar nu am prezentat motivul interzicerii lor?

Când am trăit eșecul, parcă tot ce am putut să credem a fost o divizare de divinitate. Și totuși, mulți dintre noi ne trăim dramele sub poeziile recitate, piesele cântate și predicile eșuate.

Dar să nu uităm că eșecul s-a născut în preajma îndoielii. Iar când eșecul ne-a întâmpinat, am uitat de faptul că credința este o acțiune, și așa unii dintre noi suntem “creștini” de modă veche, cu arma-n cui.

Dar ce spune Biblia, de fapt?

„De aceea, luați armura lui Dumnezeu ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea și, după ce veți fi învins toate, să rămâneți în picioare” (Efeseni 6:13).

De fapt, Biblia devine un paradox când vine vorba de luptă. Creștinul lasă arma jos obosit și bucuros. Biblia însă e alarma ce ne trezește din somnul victoriei. Iar apoi, în șoapta duhului, ne spune că după luptă este necesar să rămânem în picioare. De ce? Să nu fim și noi ca David, obosiți, victorioși, dar pofticioși.

De ce ne pierdem mulți dintre noi? Pentru că am uitat să privim la oglinda noastră fundamentală. Am uitat că nu mai trăim noi, ci Hristos în noi. Sau? Cel mai probabil privim în oglinda retrovizoare pentru a ne vedea păcatele, și uităm de oglinda vieții, care ne șoptește despre neprihănirea în Isus Hristos.

În ciuda tuturor, putem spune că viața pare a fi un carusel. Îmi place totuși să scriu despre viață în cele mai grele momente, pentru că atunci îmi dau seama că eu personal aș fi cedat, dar El niciodată.

În final, după o retrospectivă a ultimelor mele luni furtunoase, cu un apus strălucitor, pot spune că cele mai grele momente nu sunt decât ambalajul unor victorii de neconceput. Nu mă crezi, nu-i așa? Te înțeleg, și de asta ai nevoie, de a auzi vocea Duhului lui Dumnezeu. Nu e nimic mai frumos decât atunci când ești cu mâna pe frânghie să auzi o voce. Sărmanul Iuda…

• Nu uita că a auzi vocea lui Dumnezeu nu este ceva ce faci, ci ceva ce ești!

Nedelcovici David


Show More
Banner Pozitie 4 (liber)

David Nedelcovici

Nothing about me, it's all about Christ.

Related Articles

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button