Articole

Bucură-te de ceea ce este-n jurul tău!

“Pentru mulţi oameni, a trăi pentru a-L mări pe Dumnezeu nu este considerat un act de iubire. Când aud că Dumnezeu i‑a creat pentru slava Sa, ei nu se simt iubiţi. Ei se simt folosiţi. Acest fel de percepţie este de înţeles, văzând felul complet distor­sionat în care este percepută dragostea în lumea noastră. Pentru cei mai mulţi oameni, a fi iubit înseamnă a fi scos în evidenţă, a fi lăudat. Aproape totul în cultura noastră Vestică (şi tot mai mult în a noastră Estică – n.tr.) serveşte acestei distorsionări a dragostei. Ni se spune într‑o mie de feluri că dragostea înseamnă creşterea părerii bune despre propria persoană. Dragostea înseamnă să‑l ajuţi pe altul să se stimeze mai mult pe sine însuşi. Dragostea înseamnă a‑i da cuiva o oglindă şi a‑l ajuta să‑i placă propria imagine.

Nu aşa ceva ne spune Biblia despre dragostea lui Dumnezeu. Dragostea înseam­nă să faci ce este mai bine pentru altul. Nu ne este de folos să facem din propria noastră persoană obiectul celei mai înalte afecţiuni. De fapt, aceasta este o deviere fatală. Noi am fost creaţi să‑L privim şi să‑L gustăm pe Dumnezeu—şi gustându‑L, savurându‑L, să fim satisfăcuţi în mod desăvârşit, şi apoi să răspândim în toată lumea mireasma Lui şi valoarea prezenţei Sale. A nu-L arăta oamenilor pe Dumnezeul a‑toate‑satisfăcător înseamnă a nu‑i iubi. A‑i face bucuroşi de ei înşişi când ei au fost făcuţi să se bucure de fiinţa lui Dumnezeu este ca şi când ai duce pe cineva în munţii Alpi, l‑ai închide într‑o cameră plină de jur împrejur cu oglinzi şi i‑ai spune, Bucură‑te de ceea ce este‑n jurul tău!

Persoana care câştigă cel mai mult de pe urma iertării este persoana care iartă.

A ierta deplin pe cineva nu înseamnă neapărat că acum dorim să ne petrecem concediul împreună cu ei, ci înseamnă să lepădăm amărăciunea din inima noastră cu privire la ce au făcut.

Aşa cum Dumnezeu îi iartă pe oameni fără să le aprobe păcatul, şi noi trebuie să învăţăm că iertarea oamenilor nu implică aprobarea faptelor lor rele.

Este o dovadă de har mai mare să fii pe deplin conştient de ce s-a întâmplat – şi totuşi să alegi să ierţi.

Aplicarea pedepsei aparţine de asemenea numai lui Dumnezeu.

Iertarea deplină este o alegere. Nu este un sentiment – cel puţin la început – ci este mai degrabă un act al voinţei.

Dovada absolută a iertării depline are loc când, cu sinceritate, Îi cerem Tatălui să-i elibereze de vină pe cei care ne-au rănit – chiar dacă nu ne-au rănit numai pe noi, ci şi pe cei dragi ai noştri.

Iertarea deplină este până la urmă îndrăzneală faţă de Dumnezeu; El este Acela căruia vreau să-I fiu pe plac la sfârşitul zilei.

Show More

Silviu Firulete

“Pentru mine, a lucra pentru Dumnezeu și a rӑspândi Cuvântul Lui cel Sfânt este o chemare divinӑ ȋncӑ de când eram copil mic. Știu și ȋmi place sӑ cred cӑ tot ceea ce fac pentru lucrarea Sa este o binecuvântare pentru cei din jurul meu, iar când voi fi chemat acasă ȋn Cerul Sfânt, voi fi rӑsplӑtit pentru tot ceea ce am lucrat și am investit ȋn lucrarea Lui.”

Articole Aleatorii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button

Aboneaza-te la Total Schimbat.ro

Close
Close