Jercan D. Alex
Un liber cugetător, plimbându-se prin pădure,
Admira tabloul splendid: copaci, zmeură și mure,
Izvor limpede și ierburi, flori alese, sclipitoare…
“Câte lucruri, spuse omul, au ieșit la întâmplare!”
Verdele e la-ntâmplare, și albastrul tot la fel…
Soarele te încălzește involuntar… Știe el?
Chiar și eu am apărut pe pământ la întâmplare…
Da, sunt tânăr, mă simt bine și de altul… nu mă doare!…
Dar deodată, din pădure, un urs uriaș apare
Să susțină teoria omului… la întâmplare…
Și văzând că are-n față un om tânăr și frumos,
A-nceput să-l fugărească pe bietul necredincios.
Alergând, sărind să scape peste buturugi bătrâne,
Omul fără Dumnezeu s-a gândit la rugăciune…
Nu s-a rugat pentru sine, să creadă în Cel divin,
Ci ca ursul să devină, din fiară, un bun creștin!…
Și când ochii a deschis, a văzut mare minune:
Cu labele-mpreunate, ursul sta la rugăciune,
Lăudând pe Cel din ceruri, ca și de un urs Îi pasă,
Mulțumind lui Dumnezeu pentru viitoarea masă:
“Doamne, Tată, slavă Ție pentru-așa minune mare,
Că ai scos în fața mea pe-acest om… la întâmplare…
Binecuvântează-l, Doamne, fă-l să fie delicios!
Te-am rugat și-Ți mulțumesc prin Domnul Isus Hristos!”
…………………………………………………..
Când privești în jur la toate, tu ce zici și cum gândești?
Te naști doar la întâmplare? La-ntâmplare tu trăiești?
Dumnezeu îți iartă vina… Dar învață-te să spui
Că El este Creatorul… Tot ce vezi e mâna Lui!
