În marile orașe ale Indiei, creșterea comunităților creștine se lovește de o problemă tot mai greu de ignorat: cimitirele confesionale au ajuns aproape complet ocupate, iar familiile întâmpină dificultăți în găsirea unui loc pentru cei decedați.
În Hyderabad, familia lui John Sukumar a căutat timp de trei zile un loc de veci pentru bărbatul care murise la 66 de ani. Cum cimitirul creștin din oraș nu mai dispunea de teren, trupul său a fost transportat într-un sat aflat la aproape 300 de kilometri distanță și îngropat pe terenul familiei.
Cazul ilustrează o situație prezentă în mai multe centre urbane importante, printre care Hyderabad, Chennai, Bengaluru, Mumbai, Kolkata și Delhi. Cimitirele creștine de aici permit tot mai des reutilizarea mormintelor vechi, inclusiv prin suprapunerea sicrielor în aceeași parcelă.
Costurile suplimentare apasă în special asupra familiilor care nu au legături cu cimitirele istorice ale unor biserici. Transportul, sicriul, lucrătorii funerari și autorizațiile necesare pot ridica factura la aproximativ 100.000 de rupii, în timp ce distanța față de oraș face ca despărțirea de cel decedat să fie și mai dureroasă.
Problema îi afectează pe credincioși din diferite confesiuni, însă bisericile independente, carismatice și congregațiile care se întâlnesc în spații comerciale sunt printre cele mai vulnerabile. Aceste comunități nu dispun, de regulă, de cimitire proprii și întâmpină dificultăți în a fi incluse în planurile administrațiilor locale.
Liderii creștini cer autorităților să trateze lipsa terenurilor funerare ca pe o problemă publică și să aloce noi suprafețe în apropierea orașelor. În unele state, instanțele au transmis deja administrațiilor că înmormântarea nu trebuie tratată ca o activitate comercială și că trebuie protejat accesul comunităților creștine la cimitire.
Supraaglomerarea a generat și conflicte privind administrarea mormintelor. Lucrători funerari și membri ai familiilor spun că unele locuri sunt declarate abandonate atunci când nu sunt vizitate sau întreținute suficient, iar în cazuri controversate pietre funerare au fost îndepărtate pentru a face loc unor noi înhumări.
Ca soluții, unele cimitire iau în calcul incinerarea și înhumarea cenușii în spații mai mici, în timp ce altele construiesc structuri funerare verticale, cu mai multe niveluri. Aceste variante reduc presiunea asupra terenului, dar nu rezolvă nemulțumirea familiilor care doresc ca cei dragi să fie îngropați într-un loc apropiat de casa și comunitatea lor.
Criza arată cum urbanizarea și extinderea comunităților creștine schimbă nevoile sociale ale bisericilor din India. Pentru familii, accesul la un loc de veci nu este doar o chestiune administrativă, ci ține de demnitatea persoanei decedate, de memoria comunității și de posibilitatea de a jeli în pace.
Tradus și adaptat de la sursa: Christianity Today.
