Editoriale

Valoarea recunoscută a lui Dumnezeu

Orice imbold al inimii, al creierului sau al spiritului trebuie plătit cu o concentrare corespunzătoare. În întâlnirea cu Esau şi în experienţa extraordinară a împăcării cu el, Iacov a beneficiat de un imbold al inimii, dar n-a plătit pentru el printr-o concentrare corespunzătoare. El trăia liber în pacea înălţătoare a vieţii expansive, când deodată totul a fost zdruncinat de o tragedie teribilă.

 În viaţa noastră personală orice imbold al inimii, indiferent că este o trezire a iubirii omeneşti sau o privaţiune, trebuie plătit cu atenţie. Dacă nu se întâmplă aşa, finalul sigur este instabilitatea, care sfârşeşte în colaps moral. De vreme ce oamenii nu înţeleg felul în care sunt întocmiţi, ravagiile produse în vieţile acelora care L-au cunoscut cu-adevărat pe Dumnezeu, dar s-au lăsat mânaţi de un imbold al inimii, sunt evidente. Ei au uitat să se concentreze, şi astfel sentimentul general de instabilitate va fi un semn sigur că prezenţa lui Dumnezeu s-a spulberat.

 Iacov s-a aşezat în pacea de la Sihem, dar Dina a intrat în iad, iar fraţii ei au ajuns pe mâna diavolului. Apoi Dumnezeu i-a vorbit lui Iacov. Dacă uiţi să fii preocupat de Dumnezeu, ceea ce s-a întâmplat la scară mare în viaţa de familie a lui Iacov se va petrece în viaţa ta fizică la o scară mai redusă. Viziunea voii lui Dumnezeu trebuie plătită cu propria ta concentrare; dacă n-o faci, apar „vulpile mici”, apar sentimentele dezordonate, apar o sută şi una de probleme care n-au existat niciodată înainte- şi te vor doborî. Nu este vorba că aceste lucruri se pot întâmpla, ci că ele se vor întâmpla negresit, tot atât de sigur cât e de sigur că Dumnezeu e Dumnezeu, dacă nu veghezi şi nu te rogi- adică, dacă nu te concentrezi până vei fi întărit şi consolidat în căile lui Dumnezeu.

 Inocenţa trebuie transformată în virtute prin alegere morală. Noi toţi suntem înclinaţi să ne lăsăm captivaţi de o fire deschisă. Persoana despre care spunem că este deschisă zice referitor la o greşeală de-a sa: „Îmi pare rău că am făcut aşa ceva”, ca apoi să o repete imediat, însă noi iertăm persoana respectivă, deşi nelegiuirea cea mai mare continuă să se desfăşoare. Firea deschisă poartă cu sine vraja virtuţii, fără a avea şi realitatea ei, împingând inocenţa la moarte. Inocenţa nu este puritate; ea este potrivită pentru copil, dar reprezintă o crimă pentru un bărbat sau o femeie. Bărbaţii şi femeile nu trebuie să fie inocenţi, ci virtuoşi şi curaţi. Caracterul trebuie consolidat.

 Individualismul, imboldul sau pornirile şi inocenţa reprezintă coaja vieţii personale. Individualismul, dacă depăşeşte un anumit punct, ajunge o independenţă încăpăţânată şi neclintită. Trebuie să fiu gata să renunţ la dreptul meu de a fi independent, ca astfel personalitatea mea să se poată dezvolta. Imboldul este o capcană subtilă, întotdeauna şi în orice vreme; el poate începe bine, dar reprezintă o scurtătură către faimă sau către infamie. Pofta şi ispita vin tot pe calea imboldului. Înfrânează-ţi imboldurile şi le vei transforma în caracter, iar acesta va deveni ceva cu totul deosebit- intuiţie. La fel stau lucrurile şi cu inocenţa. Ea trebuie transformată în puritate printr-o serie de alegeri morale. Nu există nicio virtute care să nu fi trecut prin alegere morală. Totuşi, o mare parte dintre noi vom fi virtuoşi din necesitate.

Cu Dumnezeu spre necunoscut, Oswald Chambers 

Show More

Ioana Heredea

"Adevarata avutie a omului nu consta in bani, ci intr-un suflet echipat pentru viata de dupa moarte. Consider ca cel mai frumos mod de a fi o binecuvantare si, in acelasi timp, binecuvantat inseamna sa arunci samanta in locul potrivit, contribuind la cresterea spirituala a altora."

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button