Editoriale

Laleaua şi Narcisul – Scenetă

Subiect: învierea morţilor
Autor: Nasonov Dean, 1999
Actori: Laleaua, narcisul, gradinarul, autorul
Decoraţiuni: Florile sunt îmbrăcate în galben şi roşu, un hîrleţ pentru gradinar, muzică clasică: Anotimpurile de Vivaldi şi Ceaikovski.
AUTOR: Primăvara foarte devreme, într-o grădină frumoasă grădinarul pregătea cu grijă clumbele pentru flori. El a săpat pământul şi la curăţit de buruieni. (Grădinarul face aceste acţiuni). Apoi, el a luat două cepe mici şi le-a plantat în solul pregătit. (Grădinarul ia florile de mînă, le aduce şi le aşează pe pămîntul prelucrat, Grădinarul pleacă .)Au trecut mai multe zile. Prima ploaie şi soarele cald au dat viaţă micilor cepe. Ele s-au trezit la viaţă, şi au început să crească în sus. În curând pe suprafaţa pămîntului au apărut frunzuliţele verzi (după muzică florile încet, încet se ridică în picioare, capetele lor sunt aplecate). Şi când s-a facut destul de cald, s-a întâmplat un miracol. Fiecare buton a fost înfrumuseţat de flori frumoase.(florile îşi ridică capetele lor, fac o respiraţie profundă şi zâmbesc larg).
Laleaua: (admiră lumea din jur) Ah ce lume frumoasă!
Narcisul: (scoate o oglindă din buzunar şi se uită la el) Oh, cât de frumos sunt!
Laleaua: Ce vecin drăguţ am!
Narcisul: (important), Permiteţi-mi să mă prezint: Narcis, floarea cea mai frumoasă de pe pământ.
Laleaua: Mă numesc Lalea. Plăcerea este de partea mea să te cunosc.
Narcisul: Sigur!
AUTOR: Ei au devenit prieteni: Laleaua şi Narcisul. Chiar dacă erau plantate în aceeaşi grădină, prin natura lor, acestea au fost destul de diferite. Laleaua a fost o floare veselă, care a fost interesată de tot ceea ce se întâmpla în jur. Narcisul dimpotrivă, era mai mult absorbit de sine, atenţia lui a fost atrasă de înfăţişarea lui.
Laleaua: Ah, ascultă numai cum cîntă păsările (coloana sonoră cu cîntecul păsărilor)
Narcisul: Ce-mi pasă mie de păsări? Ce-o fi frumos în ele? Mai bine admiră ce coafură am azi. Oh, ce zboară în jurul meuÂ?(dă din mîini, parcă ar alunga ceva),Uh,plecaţi de aici, nu îmi striviţi petalele, nu îmi scuturaţi polenul,eu doar sunt proaspăt machiat cu polen.
Laleaua:
Nu te speria! Acestea sunt albine. Ele nu fac nimic rău. Pur şi simplu au fost atrase de parfumul tău.
Narcisul: Ah, da, desigur! Parfumul meu e încîntător. Chiar şi acestor insecte stupide le place.
AUTOR: Şi Narcisul a început din nou să corecteze haina lui, să privească la petale, indreaptă tulpina (Narcisul demonstrază toate aceste elemente). Laleaua dimpotrivă, asculta tot mai mult la ciripitul păsărilor, murmurul pârâului. Ei îi plăcea să admire frumuseţea zorilor, să asculte în tăcere natura în aşteptarea soarelui. Dar, mai presus de toate ea era interesată de oameni. Ei întotdeauna treceau pe alături. Laleaua asculta conversaţiile lor, şi după un timp ştia multe despre viaţa lor, destul de mult pentru o simplă floare de grădină.
Narcisul: Ascultă, ce fel de flori mari sunt acestea?
Laleaua: Ce flori?
Narcisul: Ei bine, cele care merg pe două tulpini lungi, şi în loc de flori au butoane/muguri nedesfăcute, şi frunzele sunt foarte ciudate.
Laleaua: Ce prostuţ eşti! Aceştia sunt oameni!
Narcisul: Oameni?
Laleaua: Da, oameni. Eu aş dori să ştiu mai multe despre ei. Sunt cele mai misterioase creaturi de pe pământ. Sunt cununa întregii creaţii.
Narcisul: Şi încă ce mai sunt?! Şi ce ai găsit în ei? Nu există nici o frumuseţe. Toţi sunt cu muguri nedesfăcuţi!
AUTOR: Aşa discutau florile. Trecea timpul. Şi, în curând razele calde de soare au început să coacă capetele lor (florile acoperă capul cu mâinile, pretinzând că acestea sunt fierbinţi). S-a început vara (coloană sonoră – vara).
Narcisul: Vhu, această căldură este greu de suportat! Oh, se pare, că au început să apară riduri! (se uită în oglindă) „Uite-te!
Laleaua:
Da, şi eu am început să mă simt rău, şi întotdeauna mie sete. Cât de fierbinte este soarele!
Narcisul: Ia priveşte, la aceste flori mari, de oameni, ei a dat jos de pe ei stratul de piele care era în plus. Ce bine le este. Dar petalele mele s-au ofelit complet.
AUTOR: (muzică de toamnă) iunie a fost schimbat de iulie, iulie de august. Florile şi-au pierdut demult ţinuta frumoasă pe care o aveau. (Narcisul Laleaua iau poziţii adecvate, pe chipurile – nemulţumire, depresie) iar toamna a declarat venirea sa. Ea a aurit frunzele primelor copaci.
Laleaua: Priveşte la marele copac din grădină. Ieri a fost verde, dar astăzi este îngălbenit.
Narcisul: Ce-mi pasă mie de copaci! Priveşte la mine, nu a mai rămas nimic din frumuseţea mea.
AUTOR: Narcisul a abandonat demult oglinda lui. În schimbul frumuseţii şi tinereţii, acum privea  o reflectare diferită: a bătrâneţii.
Laleaua: Îmbătrînim. Toate îmbătrînesc. Priveşte în jurul tău, nimic nu este veşnic. Toate florile din gradină s-au ofelit, arborii au început să-şi piardă frunzele lor.
Narcisul: Şi oamenii?
Laleaua: Oamenii – sunt cununa creaţiei, dar ei îmbătrînesc mai greu, şi nu se evidenţiază aşa de repede. Iar noi vom muri în curând.
Narcisul: Nu vreau să îmbătrînesc! Nu vreau să mor! Cât de nedrept!
AUTOR: (muzică toamna coloana sonoră tristă) Devenea mai rece şi mai rece. Gradina a apărut în faţa noastră, un spectacol jalnic.
Laleaua: Priveşte, păsările zboară spre sud. Acolo întotdeauna e cald, şi este primăvară veşnică.
Narcisul: Eu tot vreau la sud, nu vreau să mor. Cât de nedreaptă este viaţa! (pauză) Spune-mi, dar oamenii, ce fac ei cînd se face frig?
Laleaua: Oamenii au case, unde este cald. Casele – sunt aşa nişte clumbe mari şi închise. În ei locuiesc oamenii.
Narcisul: Da, pentru că ei sunt: cununa creaţiei, iar noi vom îngheţa în curând şi vom muri.(pauză) Dar oamenii, ei de asemenea mor?
Laleaua: Nu ştiu, aş dori să ştiu mai mult despre acest subiect.
AUTOR: (coloana sonora a viscolului iernii, florile se fac că le e frig de vint) A suflat vîntul rece de iarnă. Florile se strîng. Pentru un timp ei au adormit. Au visat razele calde de soare, un pârâu vesel care alerga la vale şi frumuseţea cîntecelor de primăvară a păsărilor; şi oamenii… Aceste flori mari, misterioase… Dintr-o data o conversaţie plină de viaţă i-a trezit. (muzica se termină brusc) Din neatenţie pantoful cuiva a călcat peste ei. (florile se îndoaie în jos, ca şi când ar fi călcate) Dar îndată le-au iertat neatenţia, pentru că ceea ce au auzit, le-a scimbat raţionamentul. Ei au primit răspunsul la întrebarea pe care îi interesa.
Laleaua: Ai auzit narcis? Au vorbit despre înviere.
Narcisul: Da, nu am înţeles, Oare chiar după moarte poţi să învii, să revii din nou la viaţă.
Laleaua
: Da, vom muri, dar apoi vom învia iarăşi!
Narcisul: Când se va întîmpla aceasta?
Laleaua
: Ei trebuie să vină încă o dată primăvara. Si apoi, întreaga natură va reveni la viaţă.
Narcisul: Şi noi cu tine?
Laleaua: Şi noi cu tine!
Narcisul: Şi voi fi, din nou, frumos şi elegant?
Laleaua: Da! Frumos şi elegant!
Narcisul: Si tu?
Laleaua: Şi eu!
AUTOR: Florile au reînviat. (soundtrack de iarnă) Ei nu mai atrăgeau atenţie frigului şi vîntului rece de gheaţă. Au trăit cu gîndul la primăvară. Speranţa învierii le-a dat putere. Nu mai simţeau frică de moarte. (pauză) Nori negri de zăpadă au acoperit cerul. Sosi iarna în pline drepturi.
Narcisul: Uite, ce muşte ciudate de culoare albă (arată în sus)
Laleaua: Acestea nu sunt muşte, este zăpadă. A venit iarna. Suntem pe moarte. (flori se aşează lent)
AUTOR: Florile deacum nu mai simţeau nimic. În curând gradina în ansamblu a fost acoperită cu o  pătură albă şi pufoasă. Zăpada a ascuns sub plapuma sa, un mare număr de locuitori ai ei.  (pauză, apoi răsună muzica de primăvară,care răsuna la începutul scenetei). Iarăşi sosi primavara. Prima ploaie caldă şi razele calde ale soarelui, au reînviat cepurile mici. Ele s-au trezit la viaţă, şi au început să răsară în sus. În curând pe suprafaţa pămîntului au apărut frunzuliţele verzi, (muzica de renaştere, încet încetse ridica iarăşi florile, iar capetele lor sunt aplecate în jos). Şi când s-a făcut destul de cald, s-a întamplat un miracol. Capul fiecărui buton a înfrumuseţat o floare frumoasă. (florile ridică capetele lor, fac ca o respiraţie profundă şi zâmbesc larg). Florile au înflorit din nou. Cât de fericiţi au cînd s-au revăzut unii pe alţii din nou.
Narcisul: Lalea!
Laleaua: Narcis!
Narcisul: „Uite, ce frumos am înflorit! Şi tu, de asemenea.
Laleaua: Ţi-am spus că va veni primăvară, iar noi vom creşte din nou!
AUTOR: Florile au fost fericite că aşteptările lor au fost îndeplinite.
Narcisul: Lalea, prietene, spune-mi, şi aceşti oameni mari, ei mor de asemenea?
Laleaua: Da, toţi mor.
Narcisul: Si ei vor  învia?
Laleaua: Nu ştiu, mi-ar plăcea să ştiu răspunsul la această întrebare.
AUTOR: Şi ştii răspunsul la această întrebare? (Pentru audienţă) Biblia spune că Hristos a înviat din morţi, şi vor fi înviaţi în ultima zi. Unii singur la viaţa veşnică, alţii la condamnare eternă. Dar tu ştii unde vei fi?

~~~*** SFÂRŞIT ***~~~

Show More

Silviu Firulete

“Pentru mine, a lucra pentru Dumnezeu și a rӑspândi Cuvântul Lui cel Sfânt este o chemare divinӑ ȋncӑ de când eram copil mic. Știu și ȋmi place sӑ cred cӑ tot ceea ce fac pentru lucrarea Sa este o binecuvântare pentru cei din jurul meu, iar când voi fi chemat acasă ȋn Cerul Sfânt, voi fi rӑsplӑtit pentru tot ceea ce am lucrat și am investit ȋn lucrarea Lui.”

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button