Un tânăr a început să caute dragostea adevărată. Pentru că nu știa cum s-o identifice și cum s-o găsească, acesta a mers la un maestru și l-a întrebat: „Înțeleptule Maestru, caut dragostea adevărată, cum pot ști când am găsit-o?” Maestru l-a privit cu atenție, i-a zâmbit, apoi i-a zis: „Nu-ți voi da răspunsul; dar îți spun că dragostea adevărată are trei calități distincte. Ești gata să răscolești lumea și să cauți care sunt acestea?” „Da”, a răspuns tânărul.
După ce s-a despărțit de maestru, tânărul a colindat lumea în lung și-n lat. După mai multe căutări, s-a oprit la o școală cu un mare renume, unde a început să studieze crezând că așa va descoperi calitățile dragostei adevărate. După ce a discutat cu profesorii și s-a împrietenit cu studenții, s-a îndrăgostit, dar a gustat și ce-i eșecul, și dezamăgirea în dragoste.
După mulți ani de reușite și eșecuri, tânărul s-a întors la Marele Maestru. Acesta l-a recunoscut și l-a întrebat imediat ce l-a văzut: „Ai descoperit care sunt cele trei calități ale dragostei adevărate?”
Tânărul i-a răspuns că în toată umblarea lui prin lume și în urma experiențelor ce le-a trăit, a descoperit numai două dintre aceste calități. „Spune-mi pe cele pe care le-ai descoperit”, i-a zis maestrul!
„În primul rând”, a răspuns tânărul, „dragostea adevărată înseamnă dăruire totală. Dragostea adevărată nu așteaptă să primească, ci ea se dăruie pe deplin și mai întâi. Dăruindu-te pe tine însuți și primind în aceeași măsură dragostea oferită de persoana pe care o iubești, viața îți este plină, iar dragostea împărtășită persoanei iubite se va înmulți prin copii.”
„Răspunsul este corect”, a confirmat maestrul! „Dar spune-mi și cea de-a doua caracteristică pe care ai găsit-o pentru dragostea adevărată?”
„A doua caracteristică a dragostei adevărate este persistența”, a continuat tânărul. „Dragostea adevărată trece proba timpului și este mai profundă și mai abundentă odată cu scurgerea vremii. Aceasta nu se consumă repede ca un foc de paie, ci ca un foc de cărbuni se aprinde mai greu, dar, odată aprinsă, nu se mai stinge.”
„Ai găsit și-a doua caracteristică”, i-a zis maestrul! „Așa este; dragostea adevărată este veșnică și nu este influențată de trecerea anilor!”
Când i s-a cerut însă să spună și al treilea răspuns, tânărul i-a zis maestrului: „Aceasta este tot ceea ce am învățat!” Pentru că dorea ca tânărul să găsescă întregul răspuns, maestrul l-a provocat cu o nouă întrebare: „N-ai vrea să mergi încă o dată prin lume, unde să cauți și cea de-a treia caracteristică a dragostei adevărate?”
„O, nu!” i-a zis tânărul. „Deja sunt foarte obosit. Am trudit din greu și am depus un efort așa de mare până acum!”
Auzind acest răspuns, bătrânul maestru a zâmbit și i-a zis tânărului: „Nu trebuie să mai cauți; ai descoperit deja și cel de-al treilea răspuns! Pentru că dragostea adevărată înseamnă muncă asiduă!”
Cât de adevărate sunt aceste calități: dragostea adevărată se dăruie pe sine, este persistentă și se exprimă prin muncă și sacrificiu. Aceasta este și dragostea pe care ne-a dovedit-o Domnul Isus!
