Doamne, mă încred în Tine, că nu mă vei lăsa
Nicicând să fiu dat de rușine; ești Izbăvirea mea.
Pleacă-ți urechea spre mine, grăbește de m-ajută!
Îmi ești cetate de scăpare, ocrotire, stâncă.
Scoate-mă din lațul greu, întins de-ai mei vrăjmași,
Ocrotitorul meu, ce ai promis că nu mă lași!
Și pentru Numele Tău sfânt mă vei călăuzi;
Ție îmi încredințez Duhul căci mă vei izbăvi.
Fă-mă să mă veselesc și să mă bucur de-a Ta îndurare,
Căci vezi ticăloșia mea, neliniștea cea mare.
Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare,
Fața, sufletul și trupul mi s-au topit de întristare.
Vorbe rele, de ocară, tot aud; în jur e spaimă,
Dar eu mă încred în Tine, Doamne, scapă-mă de teamă!
Soarta mea e-n mâna Ta, scapă-mă de cei trufași
Când vorbesc cu îndrăzneală și dispreț acești vrăjmași.
O, cât de mare e bunătatea Ta ce o păstrezi
Pentru cei ce se tem de Tine, se încred și îi veghezi,
I-ascunzi la adăpostul Feței Tale de cei ce-i prigonesc;
Îi ocrotești în cortul Tău de limbile ce clevetesc.
Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeu
Care S-a-ndurat de mine după placul Său.
Și-n chip minunat, cu dragoste m-a ocrotit;
În cetate întărită parcă aș fi locuit.
În pornirea mea nechibzuită îmi ziceam: „Sunt izgonit!
Și-naintea Feței Tale, Doamne, nu voi fi primit!”
Dar Tu, glasul rugăciunii mele auzeai și luai aminte,
Când strigam în disperare la Tine, ceresc Părinte!
De aceea, voi toți cei iubiți de Domnul Dumnezeu
Fiți tari, îmbărbătați-vă și nădăjduiți în El mereu!
Căci pe credincioșii Săi Domnul îi păzește,
Pe cei mândri și-ngâmfați aspru pedepsește.
Simona Mihăescu
