Oare de unde se naşte mânia? Oare există cineva care să poată spune că nu s-a mâniat niciodată?
Mânia e şi ea un sentiment. E normal, suntem oameni, avem sentimente. Problema e doar atunci când ne-o exprimăm: pentru ce şi cum. Mânia vine din nevoie fizice, emoţionale, spirituale, atunci când ai o aşteptare, dar eşti trădat. Noi, ce trebuie noi să facem? Trebuie să acceptăm realitatea: că într-o zi cineva ne va trăda. Însă acel cineva nu va fi niciodată Dumnezeu. Dumnezeu nu a dezamăgit, nu dezamăgeşte şi nu va dezamăgi vreodată!
Mânia noastră, mânia aceasta dacă nu o rezolvăm, ne va învăţa să fim ipocriţi. Vom fii urâţi în interior iar noi vom ascunde aceasta fie printr-un zâmbet, fie prin altă înfăţişare care ascunde ce avem înlăuntrul nostru.
Consecinţele mâniei (dacă laşi mânia în inima ta)
diavolul se foloseşte de tine;
blochezi mărturia Evangheliei;
întristezi Duhul Sfânt;
batjocoreşti iertarea primită.
Ce e de făcut? Observând consecinţele păstrării mâniei în noi, avem nevoie şi de paşii care ne duc spre vindecare. Sunt 10 paşi, pot fii numiţi „cele 10 porunci ale dărâmării mâniei”
1. fii mai tolerant cu slăbiciunile altora;
2. nu-i provoca pe alţii la mânie;
3. nu te pune conştient într-o situaţie unde ştii că te vei enerva, (Proverbe 26:17);
4. opreşte cearta până nu scapă de sub control;
5. nu vorbi pe nimeni pe la spate;
6. roagă-te şi cântăreşte cuvintele înainte să le vorbeşti;
7. ai grijă la ton;
8. iartă şi cere iertare;
9. consideră-l pe altul mai important ca tine;
10. iubeşte cu vorba şi cu fapta.
*articol inspirat dintr-un studiu biblic
