Fiecare dintre noi ne-am întâlnit măcar odată cu acel gând de “schimbare”. Ai reușit poate să îți schimbi atitudinea față de ceilalți. Poate ai reușit să îți schimbi anturajul. Sau probabil că ai ajuns la performanța de a îți asuma responsabilitatea pentru ceea ce faci și ești. Totuși vreau să îți argumentez că aceste lucruri sunt doar un “machiaj” spiritual pentru un creștin căldicel. “Doamne, vezi: am învățat că trebuie să fac aia și ailaltă. ” Nu. Aceste lucruri nu sunt decât înfrumusețări temporare ale reputației noastre ca și “creștini” înaintea lui Dumnezeu. Nu. Dumnezeu spune că are nevoie de tine și de mine, oamenii noi. Nu oamenii ce își îmbunătățesc starea și statutul. El are nevoie și face din noi oamenii noi. Frica de iad nu înseamnă iubire față de Dumnezeu și Isus Hristos. Și aceasta este fundamentul unei schimbări radicale și eterne.
Adică nu aderi la creștinism doar pentru că îți este frică de foc.
În urmă cu ceva timp, într-o seară, copleșit de probleme spirituale, căutăm însetat după o direcție care să o urmez. După nenumărate apeluri respinse, uși închise și cuvinte de despărțire, am hotărât să pun capăt alergării mele. Am fost la începutul concluziei lui Solomon: “Am văzut tot ce se face sub soare; și iată că totul este deșertăciune și goană după vânt!” Eclesiastul 1:14 VDC Adică nu-i nimic mai dureros decât să vezi că atunci cănd dai de greu, toți te părăsesc. Spunea Victor Hugor la un moment dat că: “Cea mai mare bucurie a vieții este să fii convins că ești iubit“. Și totuși mulți dintre noi nu iubim. De ce? La baza acestui răspuns stă o concluzie pe care vreau să o justific.
Foarte mulți oamenii aleg să facă schimbări în viața lor. Ceea ce este foarte bine. Aceste schimbări se bazează totuși de prea multe ori pe bucăți de adevăr. Adică, plec de la ortodoxie la baptiști. Plec mai târziu de la baptiști la martori ai lui Iehova. Mai târziu găsesc totuși alternative precum penticostali și carismaticii, iar lista continuă. În tot acest ciclu urmărind doar frânturi de adevăr.
După toată această alergătură există răni ce au prins viață. Experiențe neplăcute între confesiunii. Judecăți pe măsură. Și ținta supremă a fost omisă, de asemenea și schimbarea adevărată de care avem nevoie.
”Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.„ Ioan 13:34 VDC
Schimbarea adevărată începe la cruce! Schimbarea adevărată este aceea viziune de Fiu. Cum ajungem acolo? Devenind oamenii noi. Ideea de a adăuga ceva la stilul tău de viață, de a te face să te adaptezi creștinismului prin fie ce metode, sunt total false. Ai nevoie să devii un om nou.
”Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.”„ Ioan 3:3 VDC
Există o frumusețe inexplicabilă în schimbarea adevărată. Doar că dacă vrei să o vezi trebuie să îi urmezi ciclul adevărat. Adevarul e că și săpunul este inutil dacă nu îl folosești. De asemenea rutina e mama vitregă a lipsei de bucurie. Ceea ce vreau să spun este că schimbarea adevărată, are în ea compasiune și dragoste față de Dumnezeu căt și față de cel mai mare dușman al tău sau al meu. Adică atunci când ești conștient de ceea ce ai fost, și câte ți s-au iertat, ești pregătit și tu la rândul tău să ierți și să iubești în aceiași măsură. Asta este schimbarea de care eu cât și tu avem nevoie! Dragostea arată celuilalt ce nu poate înțelege singur.
Te invit la o schimbare în Fiu….
David Nedelcovici
