“Chiar dacă mă acopăr cu plapuma și mârâi când sună ceasul deșteptător, îți mulțumesc Doamne, că aud, când există atât de mulți oameni surzi.
Chiar dacă îmi închid ochii în fața luminii dimineții, îți mulțumesc Doamne că văd, când există atât de mulți orbi.
Deși mi-e greu să mă ridic din pat, îți mulțumesc Doamne că mi-ai dat puterea de a mă ridica, când sunt atât de mulți țintuiți la pat.
Deși prima parte a zilei este febrilă (șosete pierdute, pâine prăjită arsă, nervi răbufniți), îți mulțumesc Doamne, pentru familia mea, când sunt atât de mulți oameni care nu au pe nimeni.
Chiar dacă micul dejun cu familia nu arată precum pozele din reviste, iar meniul nu este perfect echilibrat, îți mulțumesc Doamne, pentru mâncarea pe care ne-o dai, când sunt mulți flămânzi în lumea noastră.
Chiar dacă munca mea este uneori monotonă, îți mulțumesc Doamne, pentru oportunitatea de a lucra, când există atât de mulți șomeri.
Deși mă plâng uneori, dorindu-mi că viața să mi se fi desfășurat în alte circumstanțe, îți mulțumesc Doamne pentru darul vieții, când sunt atât de mulți care și-au ratat viața.
Îți mulțumesc Doamne, pentru toate aceste binecuvântări- și pentru alte 101 pe care le-am considerat drepturi. Amin.”