O întâmplare adevărată despre un joc de noroc, în urma căruia câştigul a fost garantat
Un grup de bărbaţi a apărut la lucru exact la timp: erau duri şi competitivi. Ca şi co-echipieri, au început ziua glumind şi tachinându-se reciproc. Cu toate că făceau acest lucru, între ei se crease o legătură puternică datorită timpului pe care îl petreceau împreună. De asemenea, împărtăşeau o pasiune comună: jocul de noroc.
Totuşi, slujba lor nu era una obişnuită. În fiecare zi, aceşti bărbaţi aveau de-a face cu lemn, cuie, suliţe, biciuri… şi sânge. Sunt soldaţi ai celui mai puternic imperiu din câte a cunoscut istoria lumii. Bine anternaţi, duri şi motivaţi. În această zi, datoria lor era clară: să Îl omoare pe cel care purta numele de Iisus şi care pretindea că este Dumnezeu.
Prin urmare, şi-au dus la îndeplinire ordinele cu o acurateţe militărească. După ce L-au dezbrăcat pe Iisus de toate hainele, au început: I-au bătut un cui în mâna stângă, unul în mâna dreaptă şi unul în picioare, pironindu-L de lemnul crucii. Apoi, au ridicat cu toată forţa crucea grea, pe care atârna acum un om, şi au împlântat-o într-o groapă.
Şi-au terminat treaba. Totuşi, uitându-se la soarele de pe cer, şi-au dat seama că mai era până la finalul zilei respective de lucru. „Ce să facem ca să treacă timpul?” l-a întrebat un soldat pe cel de lângă el. „Nu ştiu”, a răspuns prietenul său. „A, hainele Lui! Să aruncăm cu zarul să vedem cine le va lua.” Poţi să-ţi imaginezi că au acceptat imediat o asemenea idee minunată – un joc de noroc în timpul serviciului.
Deci s-au adunat laolaltă. Aşa cum se întâlnesc la Las Vegas campionii mondiali, şi aceşti soldaţi erau gata de competiţie. Într-un moment de mare tensiune, soldaţii au pariat şi dintr-o singură aruncare totul a luat sfârşit. A fost un singur câştigător şi mulţi care au pierdut.
Ce combinaţie şocantă şi interesantă. Pe crucea din spatele soldaţilor atârna în agonie un om nu foarte obişnuit, dar care era totuşi conştient de ceea ce făceau soldaţii şi toţi ceilalţi adunaţi acolo. În timp ce ei Îl dezbrăcau de haine, El primea povara păcatelor lor şi plătea pedeapsa pentru ei. A fost un moment istoric unic, dar aceşti soldaţi erau orbi, distrându-se doar cu zarul. Înţelegi cum s-au putut petrece aceste lucruri. Trei oameni erau crucificaţi. O zi de lucru obişnuită.
Aceşti soldaţi au tras la sorţi pentru ceva destul de nesemnificativ… câteva haine. Dar te-ai gândit vreodată să pariezi pe ceva mult mai important? Cum ar fi de exemplu viaţa ta. E normal să te gândeşti câteodată… ce se va întâmpla cu viaţa mea dacă mor chiar acum? Eşti pregătit să mizezi pe viaţa ta?
Să ne întoarcem la scena cu soldaţii. S-a mai petrecut ceva acolo. A avut loc o conversaţie destul de intensă. În afară de Iisus, au mai fost crucificaţi de-o parte şi de alta încă doi bărbaţi. Amândoi erau criminali (crucificarea era pedeapsa capitală). Unuia dintre ei nu-i păsa deloc ce se va întâmpla cu el după moarte. El era furios pe Iisus şi Îl insulta, aşa cum făcea şi restul mulţimii, care era de faţă. Dar celălalt criminal era tăcut, era cu gândul la ceva serios. Pentru el era foarte clar că Iisus nu era criminal. Poate că se gândea la toate acele lurcuri pe care le-a auzit despre Iisus… cum că El era prietenul celor respinşi, al prostituatelor şi al hoţilor. Poate că se gândea la faptul că Iisus le-a oferit iertare şi viaţă veşnică şi acestor oameni. Era un risc să încerce să afle dacă Iisus îl va accepta şi pe el. Totuşi, se merita să rişte, ţinând cont de destinul său. „Iisuse, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în Împărăţia Ta”, i-a spus el lui Iisus.
Iar Iisus i-a răspuns: „Astăzi vei fi cu Mine în rai”.
Îmi place simplitatea şi sinceritatea cu care i-a răspuns Iisus. El ne spune că nu trebuie să pariem pe destinul nostru veşnic. „Cine Îl are pe Fiul are viaţa. Cine nu Îl are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa.”1 El ne invită să Îl cunoaştem pentru a fi siguri sută la sută că, în momentul în care murim, vom merge în cer. Este ca şi cum am sta la masa de joc şi am vedea cărţile tuturor jucătorilor. Nu mai este niciun fel de miză, pentru că EL îţi spune că, dacă Îl ai pe El, ai viaţa veşnică.
Totul se bazează pe Iisus.
Îţi aminteşi de soldaţii care au dat cu zarul? Ceva foarte ciudat s-a întâmplat spre finalul crucificării lui Iisus. Soldaţii aşteptau ca fiecare dintre cei trei bărbaţi crucificaţi să moară pentru ca să-i poată da jos de pe cruce şi să îşi termine îndatoririle pentru acea zi. Dar ceva le-a atras atenţia. A fost momentul în care Iisus a strigat către Tatăl. Ceva din modul în care Iisus a strigat către Tatăl Său i-a făcut pe soldaţi să Îl vadă pe Iisus într-o lumină cu totul diferită, afirmând cu voce tare: „Cu siguranţă acest om a fost Fiul lui Dumnezeu!”
Unul dintre motivele pentru care Iisus se afla pe cruce era acela că i-a infuriat tare pe liderii religioşi din acea vreme. El le-a spus în faţă: „Voi cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică… dar nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”2
Te preocupă problema morţii? Dacă există un cer şi un iad, Dumnezeu este Cel care hotărăşte unde suntem trimişi. El ne dă totul. „Cine Îl are pe Fiul are viaţa veşnică!
Sursa: EveryStudent
