Omul care fugea de Dumnezeu
“Poate cineva sӑ stea ȋntr-un loc ascuns fӑrӑ sӑ-l vӑd Eu? Zice Domnul…” Ieremia 23:24
“Nu mai pot suporta multӑ vreme aceste vorbe! Dacӑ continui sӑ-mi vorbești despre Dumnezeu, pӑrӑsesc și lucrul, și toate, și plec departe de aici”, spunea un tânӑr mamei sale. Mama a rӑspuns: “Atâta timp cât voi trӑi, ȋți voi vorbi despre Isus, și lui Isus Ȋi voi vorbi despre tine.”
Cu toate cӑ-și iubea mama, tânӑrul a plecat de acasӑ. Un prieten i-a gӑsit repede o slujbӑ de șofer. La primul drum pe care l-a fӑcut cu patronul sӑu, acesta l-a ȋntrebat deodatӑ: “Spune-mi, știi unde-ți vei petrece veșnicia?” Dacӑ un fulger ar fi cӑzut la picioarele sale, tânӑrul n-ar fi simțit o izbiturӑ mai mare. “Cum”, ȋși zise ȋn sinea sa, “eu am fugit de mama mea, și Dumnezeu mӑ urmӑrește și aici?” Nu a știut ce sӑ rӑspundӑ. A fost obligat sӑ asculte aceleași cuvinte: pӑcatele și judecata, jertfa lui Hristos și iertarea.
Când cӑlӑtoria s-a sfârșit și a rӑmas singur, ȋn sufletul tânӑrului a ȋnceput frӑmântarea. Apoi ȋi revenirӑ ȋn gând cuvintele mamei sale: toți au pӑcӑtuit, dar toți pot fi ȋndreptӑțiți prin jertfa Mântuitorului. Tânӑrul nu s-a mai putut ascunde de chemarea harului lui Dumnezeu.
© Sӑmânța Bunӑ