Doi tâlhari, o deosebire care salvează

Din timp în timp, distras fiind de propria suferinţă, se prea poate să devii omul care nu ia la cunoştinţă faptul că Isus îi este alături în încercare, în pofida tuturor lucrurilor.

Înainte de a muri, pe cruce fiind, Isus a dialogat cu un om păcătos. Din relatările biblice ajungem să cunoaştem că Isus a dialogat mereu cu astfel de oameni pe care societatea de atunci i-a etichetat ca fiind ‘păcătoşi’. A stat alături de ciungi şi îndrăciţi, a mâncat la masa vameşilor şi a adus salvare celor ce au avut trebuinţă şi au vrut-o.

Isus fusese crucificat, aşezat între doi tâlhari care fuseseră condamnaţi la aceeaşi moarte. Cei doi erau asemănători, însă a existat o diferenţă între ei, diferenţă care a rămas nedetectată până în ultimul moment. Despre ce este vorba? Amândoi au fost imorali şi corupţi, pedepsiţi pentru aceste lucruri de către Imperiul Roman. Unul dintre ei, cel care vorbise primul, a spus cuvinte demne de condamnare din pricina agoniei lui. Iar acesta rămâne în amintirea noastră ca fiind omul care nu a reuşit să renunţe la răutate în apropierea morţii, chiar dacă alături îi era Hristos.

Crucificat, contrastul dintre Isus şi cei doi tâlhari a fost clar. Fără nicio urmă de îndoială Acesta cunoştea întraga viaţă a celui care începuse a Îl defăima. Cunoştea cu de-amănuntul toate încălcările regulilor morale şi legale pe care le săvârşise. În ciuda acestei cunoştinţe, nu i-a răspuns, nici lui, nici celorlaţi care erau pe dealul Golgotei.

Mântuitorul se deosebea în mod izbitor de cei doi tâlhari fiindcă era fără pată, şi poporul nu a fost îndreptăţit să îi ceară moartea. Am menţionat mai înainte că exista o diferenţă între cei doi tâlhari, şi tocmai acea deosebire i-a adus unuia dintre ei un loc în rai. (Luca 23:42)

Care este deosebirea care L-a marcat atât de profund pe Mântuitorul Isus că a ajuns să îi ofere unui infractor condamnat pe drept la moarte intrarea în locul plin de încântare şi fericire? Frica de Dumnezeu de care acesta dădu dovadă. (Luca 23:40) . Ambii tâlhari erau în aceeaşi poziţie, executaţi pentru infacţiunile lor. Cu toate că experimentau aproximativ aceeaşi măsură de durere, unul alesese să se alăture gloatei de la poalele crucii Domnului adăugând la hulele acestora. Celălalt aflându-se pe moarte ajunge să se autoobserve şi comparându-se cu Isus, şi-a dat seama  cât de păcătos era. Realizând asta, l-a mustrat pe tâlharul care căuta să-L necăjească pe Isus, şi ştim prea bine că Isus nu avea nevoie să fie apărat de cineva fiindcă la fel de bine cete cereşti puteau să coboare la porunca Lui spre a-L apăra. Isus nu îi oferă un loc în rai fiindcă L-a apărat , ori fiindcă s-a comparat cu El, sau pentru că  a concluzionat spunând că Isus nu se făcu vinovat de niciun rău, ci, cred eu, fiindcă a făcut ceea ce majoritatea celor aflaţi la poalele crucii nu au făcut : L-a recunoscut pe Dumnezeu în Isus.(Luca 23:41)

Aflat în neajunsuri, stagnând în necaz, secătuit psihic de lipsuri financiare, omul îşi cântăreşte opţiunile, şi din nefericire după ani de luptă spirituală, ajunge să aleagă greşit de câteva ori. Vreau să te întreb, tu ce alegi? Când problemele te năpădesc şi val după val se năpusteşte asupra ta, ce faci? Unii spun ‘’Lasă, o să vină o vreme când vei avea şi tu familie, copii, cheltuieli … să te văd pe tine atunci, dacă ai să mai citezi atât de mult versete biblice’’, dar din moment ce mi-au adus în vedere posibilitatea nu doar a unui obstacol în lupta spirituală , ci a eşecului complet pe plan spiritual, nu pot decât să mă rog pentru vremea care va veni. Cum altfel să supravieţuiască omul acestei lumi cu sufletul salvat? Încercând să fie prevăzător, şi astfel, să se înrădăcineze şi mai mult în Hristos…

Cei doi tâlhari au avut amândoi de făcut o alegere. Hristos era lângă amândoi, cred eu, la o distanţă relativ egală, însă au avut atitudini total opuse şi L-au perceput pe Isus total diferit . Primul nu a putut să se lase de răutate nici în acea clipă, nu a putut să se vadă pe sine ca fiind infractorul condamnat pe drept la moarte. Cel din urmă s-a văzut pe sine, şi odată ce s-a comparat cu Hristos, pentru el un lucru era clar, el era răstingnit din pricina vinovăţiei lui , însă Hristos era răstignit în ciuda nevinovăţiei Lui.

Ce-i drept, amândoi se aflau deja într-un stadiu avansat în păcat, ba chiar, aceştia s-au întâlnit cu Isus în timpul execuţiei lor, ultima fază a existenţei acestora. Tu în care stadiu te afli, cel incipient? Nu există o regulă dată de Dumnezeu care să stipuleze că tu trebuie să trăieşti obligatoriu nouăzeci de ani, perioadă pe care tu o consideri suficientă ca să te întorci la Domnul.

În acelaşi timp, distras de propriul necaz se prea poate să uiţi că Isus este alături de tine, să te enerveze atât de mult că Isus nu face ceva, în momentul acela, la semnalul tău ca să te scape de durere… Eu nu cunosc starea ta şi nici condiţia ta spirituală, de aceea te rog, întreabă-te : ¨Care este starea mea? ¨Eşti tu în relaţii bune cu Isus, şi dacă da, vei continua să fii în relaţii bune cu El chiar şi atunci când lumea îţi va fugi de sub picioare? Ştiu că e greu, crede-mă, ştiu, însă trebuie să realizezi că în cele din urmă tot la Isus te întorci, fiindcă nu te poţi duce cu o maşină de spălat stricată la un dentist pentru reparaţii. La fel este şi cu sufletul tău, adu-l lumii, majoritatea fac asta. Cei mai mulţi cred că e fericire a fi parte dintr-o mulţime care dansează frenetic şi fără sens, dar se înşeală amarnic. Banii şi bunurile nu sunt alteceva decât o dulce amăgire, a căror prezenţă în viaţa ta atunci când nu Îl ai pe Isus te fac mai frustrat fiindcă, în ciuda abundenţei de lucruri, nu eşti fericit.

Suflete căzute pradă unei vieţi încununată de-o purtare ruşinoasă fie se trezesc astfel tâlharului ce vorbi pe urmă, cu teamă de Dumnezeu în ultimul moment,  ori se pierd în frustrare, împinşi spre depresie, flirtând cu ideea sinuciderii şi mai apoi, trecând în nefiinţă luându-şi propria viaţă.

Care este atitudinea ta faţă de Dumnezeu când te găseşti în necaz? Alungi ca un nebun singura salvare adevărată de care poţi avea parte? Viaţa e predominant grea, şi s-ar părea că cei ce au necazuri, au parte de ele mereu … Dacă te afli într-o situaţie asemănătoare, vreau să te rog să faci ceva. Caută să îţi aminteşti o problemă pe care ai avut-o, problemă pe care ai ştiut că doar Dumnezeu ar avea puterea să o rezolve, şi chiar El a făcut acest lucru. Acum priveşte la problema actuală, de e ori nu mai gravă decât problema de care ţi-ai amintit iniţial, nu ştiu, însă ce pot să îţi spun este că, dacă este mai mare, cu atât Slava lui Dumnezeu va fi mai mare când această problemă a ta va fi rezolvată de Însuşi Dumnezeu.

Înainte de a încheia, vreau să te îndemn la mulţumire. Ai ajuns acasă după o zi obositoare la şcoală, aşează-te pe genunchi în camera ta, oferă-I jumătate de oră lui Dumnezeu şi în acel timp, mulţumeşte-I, fie că ziua a decurs aşa cum ţi-ai fi dorit tu ori nu. În ciuda lucrurilor care s-au întâmplat, vei găsi mereu lucruri pentru care să   Îi mulţumeşti. Te-ai întors de la muncă după o zi în care a trebuit să lucrezi ore suplimentare, şi întreaga ta familie ştie cât de stresant este acel loc de muncă,  fiindcă deşi ai ajuns acasă de două ore, vorbeşti întruna de cele ce ţi s-au întâmplat. A fost greu, obositor şi stresant, la astea adăugând şi faptul că ai fost nedreptăţit, aşează-te pe genunchi şi mulţumeşte-I Domnului pentru simplul fapt că ai un loc de muncă într-o ţară în care în medie se sinucid cinci mii de oameni pe an, dintre care foarte mulţi din pricina faptului că au avut o slujbă şi au pierdut-o. Rugaţi-vă să primiţi un duh de mulţumire.

Analizează-ţi comportamentul, eşti pierdut în mare, ori pur şi simplu afundat până la şolduri? Indiferent în care din aceste ipostaze te afli, eşti sigur că vrei să te avânţi în larg? Şi odată aflat în larg, eşti sigur că vrei să ignori colacul de salvare? Este şi a fost mereu alegerea ta, tu, care dintre tâlhari eşti?

***

Ştiu că pe mulţi oameni i-ar putea deranja întrebarea de pe urmă, şi singurul motiv pentru care ar avea ceva de obiectat este datorită termenului ‘tâlhar’. Tâlhar este un epitet care defineşte un om ticălos şi nemernic şi dacă ar fi să privesc în dreptul meu, departe de mine gândul să judec pe alţii, îmi amintesc acel timp în care ticăloşenia şi nevrednicia mea mă caracterizau. Dar, găsesc consolare în faptul că sunt ticăloasa care L-a recunoscut pe Isus ca mântuitor. Da, sunt zile şi zile, şi firea îmi zvâcneşte în suflet, dar până la urmă, se rezumă la a alege şi a rămâne credincios alegerii făcute. Alegerea aceasta se face zilnic,deoarece cu fiecare nouă zi ai şansa să întâmpini noi probleme … şi vei fi pus în această ipostază din nou şi din nou, şi va trebui să alegi din nou şi din nou … ai grijă să alegi bine.

Saga Stone R.