Citeam ieri ceva ce suna cam aşa: „dacă Dumnezeu ţi-ar da mâine doar lucrurile pentru care i-ai mulţumit astăzi, ce ai mai avea? Cu ce ai rămâne?”
Eu îmi fac socoteala şi îmi dau seama că dacă Dumnezeu ar face asta cu mine, multe din lucrurile şi binecuvântările ce le am astăzi mâine nu le-aş mai avea. Dar tu?
Avem atâtea lucruri ce ni se pare că este normal să le avem. Să vedem este normal, nu? Nu! Sunt zeci de oameni care nu au văzut vreodată lumina soarelui, şi alte zeci care au văzut însă acum nu mai văd. Ţie însă, cine îţi garantează că vei vedea şi clipa viitoare, şi mâine, şi anul viitor? Obişnuim noi să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru lucrul acesta care ni se pare mărunt şi totuşi… nu este??!!
Încetează să te mai plângi şi meditează la aceste lucruri. Auzim zi de zi veşti ce ne înfioară. Accidente care lasă în urmă boli în trup şi handicapuri, copii ce rămân orfani, oameni ce-şi pierd toată munca de-o viaţă într-o clipă, foamete ce ia zeci de vieţi zilnic. Ţie cine îţi garantează că în clipa următoare vei fi viu, sau sănătos, sau că încă vei avea părinţi, hrană şi casă? Ai primit atâtea daruri fără să le meriţi. Firea noastră e atâta de rea încât nu merită nimic, nimic! Dar le-am primit pe toate prin har. Nu merită să mulţumeşti? Învaţă, dragul meu cititor, să mulţumeşti. Şi nu numai pentru binecuvântări, ci şi pentru încercările mici sau mari care, poate, le întâlneşti zi de zi. Iar Tatăl ceresc se va bucura când va privi la tine şi te va vedea recunoscător, şi va continua să îţi copleşească fiinţa cu binecuvântări care întrec gândirea ta.
Dar nu uita: MULŢUMEŞTE!
