În 1915, armata turcă a nimicit peste un milion de armeni. Un pluton de soldaţi a intrat într-o casă unde locuiau mai multe persoane. După ce i-a omorât pe părinţi, comandantul a dat voie soldaţilor să le batjocorească pe fetele rămase orfane, dar a păstrat pentru el pe cea mai frumoasă. După câteva luni de sclavie si abuz sexual, fata a reuşit să scape. Şi-a refăcut viaţa şi a absolvit şcoala de surori medicale.
Câţiva ani mai târziu, în timp ce lucra la camera de urgenţă a unui spital, a recunoscut faţa unui pacient în stare critică. Era ofiţerul care îi omorâse părinţii şi care o abuzase sexual. Fata l-a îngrijit timp de câteva zile până a ieşit din comă şi şi-a revenit. Un doctor care l-a consultat i-a spus: „Mare noroc ai avut! Dacă nu te-ar fi îngrijit această fată nu ai fi avut nicio şansă să trăieşti.”
După ce a ieşit doctorul din cameră, ofiţerul s-a uitat la fată şi i-a spus: „Ne cunoaştem de undeva?” „Da”, i-a răspuns ea, „ne cunoaştem.” Când a înţeles cine era fata, ofiţerul i-a spus: „Nu înţeleg. Ai avut ocazia să te răzbuni şi nu ai făcut-o. De ce nu m-ai omorât?” Ea a răspuns: „Pentru că Îl urmez pe Cel care a spus „iubiţi pe vrăjmaşii voştri!”
(S.Seamands, Wounds That Heal)
Un exemplu extraordinar!